intrebari - Laurentiu-Guran.ro

Frustrare sau bucurie? Bucurie, multumesc.

Nashpa sa te trezesti dimineata cu o amintire neplacuta in minte. Fuck! O sa-mi petrec acum toata ziua nervos si frustrat pe toata povestea asta. Pe scurt, pentru cine n-a fost la Becker aseara (sambata):
Atmosfera ok, lume buna… in principiu…noi cu chef. 4 mirese – ca de obicei se citea pe fata lor ca au gresit localul. Dar ne-am obisnuit cu ele. Se asteapta sa vina la Why Not si nimeresc la Becker Brau Live Music. Probabil ca nu vad chitara de pe club sau considera ca e o noua fitza. In fine… speram ca doar ele sa fie cele care au incurcat carciuma. Se pare doar…caci la repriza a 4-a (asta e “vina” noastra ca am cantat 4…ca, na, aveam chef) ma trezesc cu o domnisoara ca se urca pe scena. SE URCA. NU O URC. Neinvitata. In fine, se batzaie pe scena, barbatii in delir in club… se termina piesa, facem cunostinta si imi spune ceva de genu: pai eu sunt o obisnuita a clubului de cand era Why Not. Aaaaa, bun, zic eu. Mai stai cu noi o piesa? Da. Hai! You can leave your hat on. Ca de obicei, de la primele acorduri toata lumea se manifesta…neortodox. Fata incepe sa se miste, apuc sa zic primul vers si ma trezesc cu un “cocos” furios pe scena ca se infige in mine si imi zice ceva de genu “ai grija ca … nu stiu ce”. Hop. Se termina piesa brusc, nu stiu cum tovarasul ajunge in fatza scenei si ii zic: “amice, cred ca si tu ai gresit clubul” in timpul asta Ionut apare din spatele meu, acompaniat de Stefan … de data asta “cocosul” e cel cu mana-n gat. In fine, penibil…Si mai penibil ca cica nu era gagica-su ci… fratele tipei. Adica, daca era gagica-su…ziceam…l-a orbit domle gelozia. Dar asa??? Sa repet ca EA SE URCASE PE SCENA?

Si eu m-am trezit cu gandul asta: de ce a trebuit “ala” sa-mi strice seara … culmea … si ultima seara inainte de vacanta? De ce a trebuit sa-mi strice toata vara … si fusese o vara chiar frumoasa, cu public frumos, cu oameni care au venit sa asculte muzica live si mai putin sa manance mici si ciolan. De ce trebuie sa existe niste “cocosi” d-astia care dupa ce beau 3-6-9-12 beri se comporta ca la gradina zoologica?

Am inchis apoi ochii … uitasem ceva…

Pentru mine scena a fost intotdeauna o interfata de comunicare cu publicul din fata ei si nu o bariera. Intotdeauna am vorbit cu cei din fata, am transmis si, mai ales, am receptionat. Imi place sa fur zambete, sa fur priviri. Pentru ca in ele gasesc si primesc o intreaga colectie de sentimente: bucurie, admiratie, simpatie pana la, de ce nu, dorinta, pasiune, iubire. Cu toate astea ma hranesc, de ele am nevoie, ele sunt drogul meu de fiecare saptamana. Cu siguranta nu toata lumea ma iubeste, ma admira, ma simpatizeaza. Nu-s buricul universului. Eu doar imi iau ce-mi trebuie din toate.
Ei bine, aseara, dupa toata povestea cu “cocosul” …am simtit simpatie. Am simtit prietenie. Am simtit apropiere. Departe de mine gandul ca mi-a placut postura de “victima”. Dar cantitatea de afectiune – primita din partea publicului si nu furata a fost de neegalat.
Nu vreau sa fortez nota, o data pentru ca toata aceasta demonstratie ar deveni patetica si a doua pentru ca de multe ori cuvintele in exces dauneaza ideii pe care vrei sa o transmiti in loc sa o ajute.
Ideea este simpla. Nu am vrut sa incep cu ea caci suna doar a teorie. Acum pot sa o enunt. In viata conteaza foarte mult ce ALEGI dintr-o experienta si cum ALEGI tu sa fii fata de ea.

Este o lectie pe care am invatat-o si pe care inca nu reusesc sa o pun tot timpul in aplicare. Primul instinct a fost asta: ce de cacat a fost aseara in Becker. Chiar a fost? Ce mi-a stricat “ala” seara. Chiar mi-a stricat-o? Nu. La ambele intrebari. A fost cea mai tare seara din punct de vedere al intensitatii sentimentelor pe care le-am primit din partea publicului. Si una din “cauze” a fost “ala”. “Cocosul”. Nu, nu-mi doresc sa se repete vreodata ce s-a intamplat aseara. Sau, depinde care parte… Dar asta nu inseamna ca nu pot sa spun “multumesc”. Situatiei in sine, publicului pentru reactie si “cocosului” pentru “cauza”. Am de ce sa fiu frustrat, nervos, maniat, trist? Nu. Sunt doar bucuros, optimist, multumit, satisfacut.

Atat.

P.S.O sa pun o noua eticheta la articolele mele: “Iubitei mele“. O sa-i dedic astfel toate articolele din care poate sa aiba ceva de invatat…intr-o zi…

Bruckner? si un sondaj …

Bruckner … Bruckner …
Heheeeee… Dac-ai stii ce a generat comentariul tau, draga anonimule, referitor la Pascal Bruckner. Am primit diverse reactii pe mail, pe mess …
Unii mi-au spus ca gresesti si ca n-are legatura cu Bruckner. Altii m-au sfatuit in nici un caz sa nu merg in directia aia. Unii s-au apucat sa-l (re)citeasca.
Da, am citit Luni de fiere acum cativa ani si mi-a placut. Tin minte si acum… am primit-o de la o fata cu ochii ingrozitor … de verzi…cu breton frantuzit si mare fan “Amelie”… ce-am mai oftat dupa ea … :D.
Am citit si Iubirea fata de aproapele. Mai pe gustul meu parca …
Realist. Si modern.
Citeam recent o declaratie de-a lui Bruckner cum ca “Iubirea fata de aproapele” este “cartea revansei femeilor asupra barbatilor”. Poate tocmai de-aia mi-a placut. Pentru ca spune un mare adevar, acela ca nu numai femeile ci si barbatii sunt in aceeasi masura … ceea ce lumea numeste “curve”. S-a impamantenit treaba asta, ca barbatul are voie sa umble cu slitul desfacut si sa nu fie nici o problema pe cand, o femeie daca umbla cu fusta ridicata se cheama curva. De fapt … va las pe voi sa comentati treaba asta… Asta ca tot am ajuns cu povestea despre M la … o discutie “morala”. Va zic la sfarsit ce si cum…
Dar, ca sa raspund la intrebare, nu, nu am de gand ca povestea sa continue (daca va continua, ca am ceva dubii) in genul Bruckner. Primul motiv ar fi ca n-ar fi nimic original in asta. Al doilea este ca nu cred in ideea “e bine sa traim în conventia de a fi împreună cu jumatatea pana la capatul vietii, cu riscul de a ne distruge reciproc”. Si nu asta este ideea povestii despre M… desi…daca stau bine sa ma gandesc, am trait la un moment dat o experienta de genul asta… Al treilea motiv este legat de limbaj si de ceea ce spuneai tu, de maniera foarte explicita…care presimti ca o voi folosi si eu. De unde presimtirea asta? Doar pentru ca am spus ca “ne pipaiam in mijlocul strazii”? De ce? Tu, voi n-ati facut-o niciodata? Nu aveti fantezii de genul asta? Sa faceti, de exemplu, sex intr-un loc public? Oau! S-a oripilat cineva? De ce???
Sa ne intelegem, maniera explicita a lui Bruckner imi place. Imi plac lucrurile spuse pe fata. Nu-mi plac la el insa detaliile scarboase, duse la extrem (alea cu fecalele sunt de-a dreptul…). Deci daca prin maniera explicita te refereai la asta, ei bine nu… erotismul poate fi descris si altfel…de aceea o sa incerc sa stau departe de Bruckner si din punctul asta de vedere.
Cam asta cu Bruckner…In rest…iau de bun comentariul tau si-ti multumesc pt el. Si vezi ca ai dat idei cand ai spus chestia referitoare la un roman. M-a intrebat cineva daca as vrea sa public ceva…:D

Ma intorc acum la “chestiunea morala” din povestea despre M. Pentru ca va promisesem mai demult ca va voi chestiona cu privire la diverse “tabu-uri”, uite, hai sa vorbim despre acesta. Legat de moralitate, de fidelitate, de a insela sau de a fi inselat, de a avea o aventura…sau mai multe. Vreau sa aud, pardon, sa citesc parerea voastra. De preferat aici, pe blog, nu pe mail, mess sau prin viu grai.Va provoc la polemici!
Stiu, toata lumea spune: “Inselatul este cel mai ingrozitor lucru pe care poate un om sa mi-l faca”. Si totusi… TU ai inselat sau nu? Sunt curios cat curaj aveti… macar asa, sub acoperirea anonimatului…pentru ca altfel stiu…e greu sa recunosti asta. Chiar vorbeam intr-o seara, la club, dupa cantare, cu niste prieteni despre cat de “monogami” suntem facuti noi, oamenii. Si cat de “morali” suntem de fapt? In spatele mastii pe care ne-o afisam…
Ar mai fi o intrebare…legata de fantezii… ca tot vorbeam de ele. Si mai am si altele…dar acum sunt prea obosit ca sa gandesc…noapte buna.

EnterClick.ro - Generator trafic web