M-am intors din vacanta




Hello all.
Am vrut sa va scriu si din vacanta, sa va fac in ciuda ca voi v-ati intors majoritatea la treaba iar eu stau cu burta la soare… dar m-am razgandit, sa nu va supar.
Am fost ca de obicei in ultimii 3 ani la Balchik, acolo unde pentru mine este Acasa2. A fost frumos, m-am linistit si m-am relaxat. M-am bronzat, am dormit, m-am jucat cu Rocca, am cugetat la diverse chestiuni…
Si m-am intors cu chef de munca.
In primul rand am inceput sa-mi stabilesc prioritati. Prioritatea numarul unu este cu pregatirile pentru noul club, trebuie sa terminam de repetat piese noi, sa repetam cu backingul. Eu am inceput sa alerg ca sa fiu in forma :P, am inceput sa fac diverse exercitii, vocalize and stuff. Ce mai, profesionista treaba ;).
Prioritatea numarul 2 in toamna asta este E-audio.ro, magazinul nostru online ce trebuie sa-si continue cresterea. De trei luni suntem cu el in teste si suntem multumiti de rezultate, deci in toamna asta trebuie sa mearga foarte bine!
De asemenea, mai am in plan alte cateva idei de afaceri pe care trebuie sa le pun in practica pana la sf anului si anul viitor.
Asa ca, la treaba!
P.S. N-o sa uit nici blogul si promit sa-mi rezerv macar o jumatate de ora pe zi pentru el.




Jurnal de vacanta. ASHA la Balchik




Joi 24 aprilie ne-am luat la revedere de la publicul nostru de la Becker Brau pentru urmatoarele doua weekend-uri, cel cu Pastele si cel de 1 Mai.
Ziua de vineri a fost rezervata pregatirilor de plecare. Spre seara, duba venita de la Balchik special pentru scule a ajuns in Bucuresti, condusa chiar de patronul terasei Hemingway, Peter. Am indesat tot ce-am putut in ea case-urile cu lumini, schela, monitoare, tobe, chitari. Am lasat in urma doar sonorizarea de fata ce venea de la Sibiu abia a doua zi. Am terminat de incarcat pe la 2 noaptea si am purces cu totii spre Balchik. Duba in fata, la vreo jumatate de ora cat am luat ce-am uitat de acasa (cadoul meu :-))) ) masina mea si undeva mai in urma masina lui Stefan. Miscare proasta de altfel sa plecam separati caci, daca undeva pe la mijlocul distantei eu am prins si depasit duba din urma, Stefan nu ne-a mai prins caci a ratat iesirea din Ruse spre Varna si a pornit pe un ocol de vreo 200 de km spre … Sofia. N-a ajuns pana la Sofia dar a vazut cam jumatate de Bulgarie noaptea. 3 ore si 45 de minute am facut pana in Balchik. Eu. Stefan nu mai spun … :-) Doua opriri, una la vama, una de pipi. Drum bun, liber, nu tu politie, nu tu raketi, nu nimic. Am ajuns asadar la Balchik spre dimineata. Peter ne-a invitat la restaurant si ne-a preparat niste sandwich-uri apoi program de somn.
Prima surpriza, nu foarte placuta, a fost cazarea. Am fost cazati vis-a-vis de Marina City, la un hotel – Morskaia Zvezda parca…Un fel de “Vraja marii” :-)) Camerele curatele, daca n-am fi constatat ca avem colocatare niste mici vietuitoare care pofteau la ciocolata noastra. O intreaga colonie de furnici. Nu s-au zgarcit la banii trupei dar s-a zgarcit la cazare… ciudat…dar, de inteles sa zicem. Nota 6 la capitolul asta. Anyway, se putea trai, dar luni am preferat sa ma mut totusi “Acasa 2”, adica vis-a-vis, la Marina City, pe banii mei of course. Fitze… ;-)
A doua surpriza neplacuta a fost la trezire, sambata, cand s-a montat scena, ce a ramas in sarcina gazdelor sa o pregateasca. Scena ok, insa acoperisul era doar… acoperis, fara a fi si laterale scenei protejate in vreun fel. In fine, au adus ceva cu veleitati de prelata care s-a dovedit insuficienta pana la urma dar ne-am descurcat. Daca si vremea ar fi tinut vreun pic cu noi…
Viata de noapte in Balchik… VIATA DE NOAPTE IN BALCHIK??!?! :-O. No way! Balchik, statiune de pensionari. Cei mai pensionari, colegii mei de trupa. Cel mai putin pensionar, binenteles eu. :-) Sambata noapte, prima vizita intr-un club din Albena. Eu cu fata, Preslav, baiatul patronului cu fata lui si o gasca de prieteni bulgari deveniti intr-o secunda si prietenii nostri. Meniul serii: whisky si red-bull. Stins la final cu bere. Rezultatul: trotil. La intoarcere, plimbare romantica pe plaja avand ca scop precis alungarea partiala a aburilor. De alcool, normal. Pe care…vorba lu’ Malaiele … i-am baut…hac..pardon, scuzati.
Ziua de duminica. Montat, probe de sunet si seara cantare. In ciuda ploii in rafale de se balanganea scena, deschidem cantarea cu “Have u ever seen the rain”. Am tot vazut-o pe ploaie si zilele urmatoare… fir-ar… Ajutor principal pe scena pentru lupta impotriva frigului si intemperiilor: vodca de productie bulgareasca denumita ad-hoc: metronom. Cica fara ea nu putem sa tinem tempo-ul constant. Public: “localnici” de nationalitate bulgara si britanica in principal. Pentru ca la Balchik se cumpara case la greu, principalii investitori fiind cei britanici, urmati cred de nemti si de …romani.
Luni pe zi am facut o vizita la Varna. La mall si in centru, un centru pietonal, un fel de Lipscani. Preturile cam ca la noi. Rezultatul: 3 perechi de blugi si poze cu niste pescarusi obraznici si cersetori.

Concluzie personala dupa vizita de la Varna: bulgaroaicele sunt nashpa. Foarte nashpa. Dar nashpa rau!!! Luni seara: concert. Cu ploaie, normal. La 12 i-am cantat lui Mihai “Multi ani traiasca”.
De marti s-a mai inseninat. In sfarsit vedeam si noi un pic de soare. Nu foarte mult, ca cica sa nu ne invatam… Deja intrasem in rutina. Trezire, alergat, papa, plimbat, ploaie, somn, cantare, ploaie, papa, bautura. Dupa 12, a venit randul meu sa mi se spuna La multi ani. Am primit si o parte din cadouri dar, dupa proteste vehemente, petrecerea am amanat-o pentru miercuri seara caci am zis ca mai vreau sa ma bucur inca o noapte de prefixul “2”. Ma cam apucasera tristetile…
Va urma…




The Road to Balchik




Cateva sfaturi referitoare la drum pentru cei 40-50 de oameni ce ne vor insoti la Balchik la hotelul Marina City dar si pentru ceilalti care vor sa mearga sa faca Pastele sau 1 Mai la bulgari.
Balchik-ul este la aproximativ 60 de km sud de Vama Veche, deci pret de 50 de minute cu masina din Vama pana acolo. Sfatul meu insa este sa nu o luati prin tara ci prin Bulgaria, pe ruta Giurgiu – Ruse – Varna – Balchik. Este un drum pe care l-am facut saptamana trecuta cred a 5-a oara si niciodata nu am avut nici un fel de incidente. Drumul este bunicel, cu cateva portiuni mai proaste atat pe bucata romaneasca cat si pe cea bulgareasca. La ultima intoarcere de la bulgari, saptamana trecuta, am facut experimentul de a ma intoarce prin tara ca sa pot sa am termen de comparatie.
Asadar: varianta bulgareasca este mai scurta cu vreo 30 de km. Varianta romaneasca are in schimb autostrada mai lunga cu 100 de km – deci pe portiunea respectiva castigi ceva timp. Timp pe care il pierzi insa pana treci de Constanta si in plus drumurile romanesti sunt mult mai aglomerate: camioane, carute, biciclisti, nebuni…
Recomandarea mea este: Bucuresti – Giurgiu – Ruse – Varna. Exista o scurtatura pentru a ocoli Varna – se iese de pe autostrada spre aeroportul din Varna si apoi se tine drumul spre Dobric – Balchik. Sunt indicatoare suficiente dar ar fi bine sa aveti si un GPS cu voi.
Ar mai fi o varianta, s-ar putea chiar mai buna, prin Calarasi – Silistra dar n-am incercat-o inca.
Si ca avanpremiera la ce veti gasi la Balchik, iata cateva poze:








Foto: Ruxandra Dinca

See you in Balchik.




ASHA la Balchik




Asha cum ziceam in postul anterior, revin cu oferta de cazare pentru Balchik pe perioada 28 aprilie – 3 mai, cat vom canta noi acolo la Marina City. O sa va mai postez niste poze zilele viitoare.

V-am tot innebunit cu Balchik-ul in povestile mele. Asha ca e cazul sa veniti sa vedeti ca am avut dreptate. Si sa petrecem impreuna Paste, 1 Mai…mai avem si ziua mea ;-). Avem ce face.
Cat despre Nessebar … am auzit ca este super misto si acolo. Dar…anul asta nu este cu ASHA. Poate la anul, mai stii? Ghinioooon. :-P Lasa, ca vii la club daca vrei “sa ma vezi in actiune” ;-)
Gata, la somn, caci maine am treaba multaaaa.




Back




Mai, mai, mai, ce agitatie mare! Ba ca nu bag lumea in seama pe blog, ba ca orgoliu de artist, ba ca viata de artist. Mdea, ce sa zic… suflet de vioara… :-)). Rapus fiind de geniul creator, ultima perioada mi-am petrecut-o scriind poezii si …
Imi pare rau ca va dezamagesc. Nici poezii, nici sex in grup. Chestii mult mai pamantesti m-au determinat sa “tratez cu spatele lumea de pe blog” cum zic unii mai rautaciosi…sau poate doar provocatori.
Si daca va zic ca doua saptamani am fost in demolari/varuiri/reamenajari acasa? Si ca am dormit mai mult in provincie? Si dup-aia dai si cauta canapele, saltele, comanda-ti pat, dulapuri and stuff? Maine imi vine salteaua! :D
Si daca va mai zic ca 3 zile am fost la Balchik? Si de odihna si de treaba? Dar poftim, m-am intors cu o veste buna: saptamana 27 aprilie – 3 mai cantam acolo. De la Paste pana dupa 1 mai. Ne-am facut noi socoteala ca toata lumea pleaca din Bucuresti de Paste si 1 mai si … v-am luat-o inainte. Va chemam la Balchik. Mai mult, am obtinut si un fel de exclusivitate pe cateva camere din hotelul Marina City pe perioada respectiva pe care sa le dam prietenilor, cunoscutilor sau … poftim, admiratorilor de pe blog pe care nu-i bag in seama:-P. Asha ca, bagati mare. Oferta e pe site-ul Marina City. Selectati limba engleza ca ma indoiesc ca mai stiti bulgareste mai mult de leganoshti detza. Si puteti face rezervarea prin noi. Simplu. Fara alte “costuri suplimentare”. Dar cu pile la receptie ;-). In principiu eu as merge pe rezervat ori toata saptamana respectiva (210 Euro / 2 persoane / 7 nopti) ori pe weekendul cu 1 mai (100 Euro / 2 persoane / 3 nopti). In fine, promit ca revin cu Balchik-ul mai ales ca avem dreptul sa facem rezervari pana pe 6 aprilie cel tarziu deci tre sa ne grabim si noi si voi. Interesul nostru e sa va avem aproape.
Dupa Balchik… agitatie mare cu 1 martie si 8 martie, mai ales ca a picat o data cu inchiderea Becker Brau-lui vechi si mutarea tuturor clientilor la Becker Brau Live Music-ul nostru…pe care-l stiti…
Ce-am mai facut? Am facut site-ul ASHA Media Events: www.ashamediaevents.ro. Pe care tot imi promiteam ca-l fac de mult si… cam era cazul.
Iar acum sunt prins in cateva evenimente aflate in stadii diferite (negociere, pregatire, derulare).
Si…cam atatea scuze am. Suficiente?
Ah, da! Din 2 aprilie voi fi mult mai liber! Poate cu ocazia asta o sa scriu mai des. Va povestesc eu ce si cum.
Asadar, cuvinte cheie in ultima perioada(ca tot sunt la capitolul definit cuvinte cheie pt site-ul ASHA Media): demolari, canapele, Ikea, pat, Balchik, demisie, site, evenimente, bere, catering, flori, covorase, fanfara, lcd-uri, factura, contract, avans, bani. Maimutza. Si acu somn.
Ah, ce urasc sa scriu pe fuga!
Gata, noapte buna. Sau buna dimineata.
Best regards,
Me. Fitzosu’.




In cautarea fericirii … la Balchik (2)




Balchik-ul este un mic orasel cu case asezate terasat pe spinarea unui mic munte, cu drumuri ce urca si coboara serpuind spre malul malul marii si inapoi pe coasta in sus. Din loc in loc, intre casele mici si batranesti isi fac loc ceva vile moderne si cateva hoteluri noi. Hotelul Marina unde am fost cazati este construit pe locul unui vechi strand comunist, la 20 de metri de mare, chiar in fata portului de yacht-uri ce are aceiasi proprietari ca si hotelul.
Diferenta dintre turismul romanesc si cel bulgaresc este simpla: in timp ce noi ne bateam cu pumnii in piept cu celebrul “nu ne vindem tara”, bulgarii si-au vandut cam tot. In timp ce ai nostri isi falimentau hotelurile ca sa le cumpere la pret de nimic tot ei si apoi sa scoata bani fara sa investeasca nimic, nici macar in saltelele de 20 de ani ce duhnesc de cand intri in camera de hotel si in farfuriile cu ONT Carpati pe ele, bulgarii au vandut tot nemtilor… Acuma nu stiu ce sa ascult mai intai … spiritul meu nationalist … sau senzatia pe care am trait-o cand am intrat in camera de hotel? Pardon, apartamentul cu un living cu bucatarie si doua dormitoare, dotat cu … ce vrei tu … 3 televizoare, frigider, aer conditionat si un mic seif (?!?!) – apartament ce a costat 60 de euro pe noapte, cam aceiasi bani pe care i-as fi platit doar eu pentru o camera vai de ea in Mamaia sau Vama Veche.
Ce sa mai spun cand am coborat la piscina hotelului construita pe o terasa in asa fel incat iti dadea senzatia ca se varsa in mare si in care am facut prima baie pana pe la 8-9 seara? Dupa baie am luat-o la picior pe faleza in cautare de un loc in care se mananca bine.
De mancat … ai cateva optiuni, cateva terase chiar pe malul marii, construite pe stabilopozii micului port.

Majoritatea meselor insa le-am luat chiar la terasa din dreptul hotelului nostru, nu din comoditate ci pentru ca se manca foarte bine iar chelnerul nostru pe care ni l-am facut repede prieten, George (sau Georgica, cum il strigam noi) era un tip super simpatic, mereu zambitor, mereu pus pe glume si tot timpul atent. Pe mine m-a poreclit Sancho pentru ca in prima seara i-am cantat piesa aceea cu care se incheiau desenele animate la 7 jumate la bulgari pe vremea lui Ceasca (mai tineti minte? era ceva de genul asem sancho … leganosht detza (noapte buna copii) :-))…bine, asta pentru cei care au prins vremurile acelea.. ).
Georgica al nostru era studios. Ne intreba de fiecare data cum se zice in romaneste: “salata de rosii”, “ciorba”, “10 leva”. De altfel, pe tot litoralul bulgaresc, de la Ecaterina, o dragutza si simpatica receptionera de la Marina, pana la vanzatoarele de tricouri si casierele de la alimentara, toata lumea vorbeste cu tine intr-o combinatie de englezo-germano-romano-bulgara… ma si gandeam … sa te duci la tiganii ce vand piersici la Mamaia sa ii intrebi cat e kilul in engleza … :-))).
Dupa 12-1 noaptea micul oras intra intr-o stare de somnolenta… iar plimbaretii se raresc pe faleza presarata cu terase cochete odata cu trecerea minutelor dupa miezul noptii. Spre ora 1:30 rar mai intalnesti cate un om prin Balchik. Nici nu-mi doream altceva decat sa ma odihnesc, departe de zgomot, discoteci, cluburi sau manele ce rasuna din masini fitzoase sau Dacii rablagite.
Zilele urmatoare le-am dedicat in marea lor majoritate plimbarilor pe mare cu barca lui Cristi Becker, o mica ambarcatiune de 4 locuri cu un motor de 90 de cai. Ieseam din port, mergeam de-a lungul coastei, un kilometru in larg, aruncam micutza ancora ce ne indica adancimea apei (cam 15-20 de metri) si apoi lancezeam la soare. Cand oboseam, faceam o baie! Pe barca senzatiile sunt diferite. Balanganitul peste valuri ce in prima zi m-a facut sa dau la … meduze … ca boboci nu sunt pe apa :-)) … iar in ultima zi s-a transformat intr-un leganat usor ce m-a adormit, da am adormit, deasupra soarele, jos marea… Sariturile, scaldatul, datul la peste(of course ca n-am prins nimic), totul este un pic altfel. Iti da o senzatie de libertate si de liniste, combinata cu anxietatea ca nu ai pamant sub picioare, ca esti in voia marii ce se poate starni oricand un pic mai tare, suficient insa sa rastoarne scoica in care ne leganam.

… va urma …




In cautarea fericirii … la Balchik (1)




Am asteptat toata vara sfarsitul lui august pentru a parasi cei 4 pereti in care stau, duhoarea, zapuseala, traficul ingrozitor, zgomotul basculantelor si prafuiala Bucurestilor. Concertele de la Becker Brau si serviciul m-au tinut toata vara prizonier al acestui oras in care am ajuns sa nu ma mai regasesc. Am avut in toata aceasta vara doar doua evadari scurte la mare – pe un litoral in care se inghesuie din pacate toata Romania, cu catel, cu purcel, cu lant de aur la gat si mertzane decapotabile. Drept pentru care, acum cateva luni m-am hotarat ca anul asta sa incerc altceva. E drept, atunci cand am ales Balchik motivele nu tineau numai de mine. Mi-am pastrat insa destinatia din incapatanarea mea de a pastra o amintire frumoasa si de a-mi gasi linistea, indiferent si departe de abilitatile si incapatanarea unora de a mi-o strica. Nu stiam despre Balchik decat ca este un loc linistit, cu munte de-o parte si mare de cealalta parte, locul in care Regina Maria si-a ales resedinta de vara si locul in care i-a fost inmormantata inima, la dorinta ei expresa.
Am plecat asadar spre Balchik joi dimineata evitand insa litoralul nostru si Vama Veche scapand astfel o aglomeratie fara sens. Am strabatut tot Bucurestiul plin de gropile lui Videanu si am iesit spre Giurgiu. Drumul pana la Giurgiu il mai facusem cu cateva saptamani inainte (prilej de alte amintiri) si este ok cu exceptia unei mici portiuni – dupa Jilava. Am ajuns repede in vama si am trecut-o rapid si fara probleme doar cu buletinul si cu deja celebra taxa de pod. Primul contact cu pamantul bulgaresc a fost un soc. Blocuri ca dupa razboi si o sosea la fel – ce traversa Russe de la un capat la altul si care nu functiona decat jumatate, mergandu-se astfel decat pe un singur sens. Am nimerit cu greu indicatorul catre Varna caci era pus doar pe sensul opus, noi aflandu-ne teoretic pe contrasens. Noroc cu GPS-ul si cu avertizarile lui Cristi Becker care facuse deja drumul asta de cateva ori.

Odata iesiti spre Varna insa am dat peste o sosea ca in palma facuta “nemteste” asa cum observase si colegul Mihai claparul acum cateva luni. Drumul pana la Varna este impecabil, doar autostrada (vreo 70 de km) este din loc in loc peticita dar nu la fel de romaneste ca la noi -doar ca se vede si se simte un asfalt mai rugos.
Primul contact cu cetatenii bulgari despre care am auzit (inclusiv dupa intoarcerea mea de la Balchik) ca sunt foarte scarbosi a avut loc la o benzinarie unde am intrebat daca stie cineva engleza, am fost directionati catre un vanzator care foarte amabil ne-a schimbat ceva euro in leva la un curs acceptabil si apoi ne-a servit cu cafele si ceva dulce. Pana aici totul ok … nimeni nu s-a uitat urat, n-au aparut din boscheti nici banditi si nici politisti pusi pe praduiala asa cum toata lumea ne avertizase.
Am traversat in fuga Varna, un fel de Constanta a noastra, un fel de capitala a litoralului bulgaresc, un oras destul de cochet si aglomerat din cate am apucat noi sa vedem, cu semafoare cronometrate si plin de indicatoare catre statiunile lor, inclusiv catre Balchik. Asa ca n-am apucat sa ne ratacim. Aveam oricum si GPS-ul. Un alt soc insa! Toata lumea in Bulgaria circula conform legilor. In localitati 50, in afara fara depasiri nebunesti. Si mirarea cea mai mare, in Varna, aglomeratie mare insa toata lumea isi respecta banda. Singurii care s-au trezit ca sunt pe banda de facut la stanga la o intersectie pe o strada cu 3 benzi cu semafoare separate pentru fiecare banda … eram noi … romanii… adica eu! Nu intelegeam de ce pana mea e coada aia pentru inainte cand pe banda de la stanga sunt doar 3 masini! Drept pentru care la urmatorul semafor m-am cumintit, respectandu-mi banda.
In fine, am iesit din Varna cu directia Balchik unde am ajuns dupa cateva zeci de minute. Ne-am ratacit un pic pe stradutele intortocheate ce urcau si coborau micul munte pe care se afla Balchik-ul pentru ca GPS-ul meu nu stia de hotelurile bulgaresti. Am oprit la un moment dat sa intrebam niste gabori de Marina City, hotelul nostru, acestia ne-au aratat foarte acri ca trebuie sa intoarcem si un batran ce vorbea binisor romaneste (totusi, Balchik-ul este fost teritoriu romanesc ce tinea de Cadrilater) ne-a indrumat spre hotel.

… va urma …




EnterClick.ro - Generator trafic web

Facebook