De cand cu formatul nou de blog, am descoperit si eu faza asta cu Twitter. Si am descoperit ca in Romania se fac conferinte despre Twitter si ca avem si specialisti in Twitter, inclusiv din mediul muzical.
Si mai nou aflu ca pe twitter poti sa vinzi de 3 milioane de dolari.
V-am documentat suficient? Deci, cine se baga?[poll id=”4″]

Apropo de Colectia Adevarul si de cartile mele (care inca n-au sosit)…
si despre batalia constanta care se da pentru colectiile promovate de Jurnalul National si de Adevarul…
[poll id=”3″]
Nu discutam aici nici partea de business, nici cine a avut Read more

[poll id=”2″]

Sa vedem cum e cu sondajul asta pe care-l pusesem pe blog si care a disparut subit la mutarea pe noul domeniu si pe noul format, disparitia lui generand alte intrebari suspicioase….
Optiunile erau urmatoarele:
1. am semnat cel mai important contract din viata mea
A intrunit ceva voturi. Si daca am semnat, cu siguranta nu cu Baseasca, ca Baseasca a luat Voltaj.
2. am castigat la loto
V-am aratat deja unde ma mut. Dar deocamdata mai creste pot-ul ca sa pot sa-mi iau si calutzii.
3. m-am insurat
Read more

Ma intreaba Ana daca-s si eu catindat independent. Nu prea ma tenteaza politichia. Cel putin deocamdata. Desi, daca stau bine sa ma gandesc, cand eram mic, mic (nu ca acu as fi mare rau)- pe vremea lu Ceasca, ma intreaba o vecina la lift:
“Tu ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?”
Si eu raspund cu nonsalanta, spre consternarea vecinei care facuse niste ochi maaaaari si nu stia cum sa ma opreasca (nu de alta dar eram in holul blocului si putea sa ma auda vreun vecin “binevoitor”):
“Eu cand o sa ma fac mare o sa ma fac presedinte si secretar general”
:)))
Micul comunist. :)) De-aia ma face colegu Stefan tot timpul “pionier”. Stie el ce stie.

Aproape o luna… Ce sa fac, daca sunt prins in alte chestiuni…

In fine, iata si pozele.
In primul rand orasul.

Read more

Da, am facut-o si p-asta. Am fost la Amsterdam. M-am intors. Cu dureri de cap si probleme de memorie. De la ce oare? :))
Daca-mi aduc bine aminte, am citit o parte din comentariile primite la ultimul meu post chiar din Amsterdam. Si am vrut sa va si raspund. Ashea, sfidator. Sa va spun: sic, sunt la Amsterdam…si mi-e foarte bine :P. Dar… cred ca am uitat. De fapt nu-mi aduc aminte de ce n-am scris. Nu-mi aduc aminte cam de nimic. Cand am aterizat? Cand am ajuns la hotel? Cand am facut cumparaturi? Cati bani am cheltuit? Habar n-aaaaaaaaam. :))

Si nu, nu-s nici suparat, nici trist. Se pare ca nu s-a inteles prea bine mesajul meu anterior. Hehe. Am fost prea subtil? :P Bine, bine, recunosc. Nu am scris prea frumos. Dar m-am distrat. Am fost ironic. Si putini s-au prins cu cine! Cateodata imi permit si picanterii de genul asta. N-am voie?
Am trei “anonimi” care mi-au comentat articolul. (Ah, ce-mi place mie asta cu anonimitatea. N-as putea sa vorbesc cu google astia sa nu mai lase omul sa se semneze “Anonim”? Sa il oblige sa puna acolo o semnatura, ceva. Gen “Vasile”. Sau “Marcela”. Sau…”Wonder woman”. Ceva)
So…
Multumesc pentru urarile de nou an. Multumesc si pt cuvintele frumoase de genul “ai darul de a zice lucrurilor urate – nume frumoase”. Ei bine, uneori ma mai joc si invers. Si ma joc cu cuvinte “urate”. De fapt chiar imi place de multe ori sa ma joc cu expresii “urate”. Dar va asigur ca, uneori, cacatul in sine sau doar cuvantul care-l denumeste poate fi ceva inaltator. Depinde de unde-l privesti. Vezi teoria relativitatii. ;)
“un alt an crizat…pacat”. Nu am lasat intamplator sa imi “scape” cuvantul “criza”. Hai maaa, voi chiar credeti ce ne zic astia la TeVe? N-ati vazut si voi Zeitgeist? Poate nu. Il gasiti aici.

Acum, nu e cazul sa credeti tot ceea ce spun astia dar… Va trimit la o alta insemnare de-a mea. Asta cu “Inchideti televizoarele”. Na! Ca citez din mine :)).

“Nu pot sa nu ma duc cu gandul insa si la teoria conspiratiei. Am citit prea mult despre asta ca sa nu ma gandesc si la asta… War against terror, ha? Ura, razboi, arme… cea mai mare afacere din istoria omenirii. Bombardati cu ura … dam nastere doar la ura.”

Deci… acum un an eram bombardati cu “ura, razboi, razboi, ura”. Acum cu ce suntem bombardati? “criza, foame, recesiune, criza…criza…criza”. Nu vi se pare dubios de familiar? Culegi ceea ce semeni, right? Da, doar ca unii seamana criza… si tot ei culeg “roadele”. Nu vreau sa-mi inchipui cam ce averi se fac si se vor face in “criza” asta. Si nu de bani e vorba. Nu banii sunt averea. Banii sunt niste hartii fara valoare. Avere inseamna proprietati, aur… Chestii pe care unii o sa le cumpere ieftin perioada asta. Deci. Nici o criza. Nu murim de foame. Eu unul mi-am promis sa profit si eu de “criza” asta. Nu numai altii. Aveti ceva de vanzare? Hai, ieftin, ca e criza!
Unde eram? V-am spus io ca am probleme cu memoria. :)). La primul comment. Cu criza am spus, ce mai era de spus? A, da. “Fiecare din noi e un instrument pentru ceilalti pentru a-si indeplini visul.” Contrar altor opinii, ce considera absolut blamabila aceasta afirmatie si aceasta conceptie de viata, eu o consider teribil de corecta(si aici cuvantul teribil nu e folosit ca fiind neaparat un lucru rau, dimpotriva). Numai ca unii sunt constienti de asta, altii nu. Unii sunt constienti ca si ei la randul lor sunt niste instrumente, altii au impresia ca numai ei au dreptul sa ii foloseasca pe altii drept instrumente… Deci, maestre,in principiu, ai dreptate. Apropo. Aceasta apelativ – “maestre” – este un apelativ dintr-un alt comment, la un alt articol de-al meu. Nu stiu daca esti acelasi “anonim” dar cu aceasta ocazie o sa raspund si acestui text:

Dar invatamintele de genul “haideti sa ne iubim in loc sa ne scoatem ochii”, “make love not war”, etc. sunt valabile pana ajungi cu masina intersectie si refuza un dobitoc sa-ti dea prioritate. Nu-i asa ca-ti vine sa-l ucizi? Dai geamul jos (de la buton?), iti versi toata ura intr-o injuratura bine ticluita, dupa care mergi mai departe.
Si tot asa…
Cred ca esti tu intr-o perioada mai sensibila, sau pozezi.
Sa auzim numai de bine! :-)

O sa raspund acum pe scurt: Nu. Nu dau geamul jos. Pentru ca n-am geam. Mi-am luat motor! De acum un an ;). Are si ceva butoane si o maneta de care tragi si iti vine aerul conditionat bizonic direct in fata. Si da, uneori mai pozez. Pe motor. :)))
O sa incerc sa revin mai in detaliu asupra acestui aspect si asupra teoriei pe care imi bazez actiunile si gandurile.
Revenim la comentariile de la “De cacat”.

Cat despre optimismul mesajului “de cacat”, eu cred stimate domnule Laurentiu ca sunteti doar putin cam plictisit si revoltat pe stilul de viata!

Stimate domn/domnisoara (na, ca pot si eu), daca socotesti ca viata este o comoara ce se lasa descoperita pas cu pas, in fiecare zi, in fiecare minut si daca pentru descoperirea ei iti pui in lupta toate resursele si tot timpul (relativ) pe care-l ai pentru a descoperi fiecare colier, fiecare nestemata din ea … pana la ultima moneda …atunci da, recunosc, sunt putin cam plictisit si revoltat. Ar fi normal sa fiu asha. Si ar fi normal sa fiu asha mereu. Mai am atatea coliere si monede de descoperit…
Nu stiu daca sunt atat de interesant de citit. Ba chiar sunt absolut sigur ca vei gasi in biblioteca niste autori adevarati. Despre repertoriu, da, ai dreptate. Si eu vreau sa cant altceva decat Give me hope Johanna. :) Astept ziua aia in care pe piesa asta de doi lei jumate sa nu mai danseze nimeni in Becker Brau si toata lumea sa ceara in cor Love of my life! Se poate? :)
Cam asta e. Despre Amsterdam o sa va povestesc alta data. Nush de ce dar am impresia ca iar am fost ironic…
Later edit
Ha haaaaaa. Ce tare e ultimul comentariu! :)) Aia cu esteticu’ e geniala:)

Sambata seara am primit raspunsul la rugamintea mea de pe blog. Niste clienti cu care deja ma salut de ceva vreme desi nu stiu sau nu-mi amintesc sa fi facut cunostinta (stau prost rau cu memoria vizuala … desi pe fete sigur le-am dansat … dragutze, dragutze) mi-au adus un cd cu cateva poze facute in seara aceea cu Nicu Covaci. Le multumesc si … mai astept si altele. Uimirea mea cea mai mare a fost cand mi-au spus ca vin tocmai de la … Ploiesti la Becker Brau. Asta a fost chiar tare! Deci avem clienti fideli in Ploiesti. Oau! :-)
P.S. Facem pariu ca maine seara, pe la 7 asha… o sa primesc urmatoarea intrebare: Si, ia zi, care sunt fetele alea dragutze de la Ploiesti? :-)) Ie maritate domle, ie maritate! :-P

Priviti la Stefan cata concentrare! :-))) Si mai radea de mine ca am scris pe blog ca “imi simt sufletul mugur de fluier”

Stimati telespectatori si radio-ascultatori va prezentam stirile pe scurt.
Summit-ul lu’ Peshte Prajit s-a terminat. Militienii au disparut de pe strazi. Si-au luat concediu ca erau tare obositi dupa excesul de “pulan”. Televiziunile au revenit la stirile cu violuri si omoruri. Excelent de altfel. Decat idioteniile cu anarhistii romani, macar cu astea suntem obisnuiti si stim cum sa procedam: schimbam canalul. Pe cand cu alea … m-ati lasat lat! Anarhisti ziceti, ha? Eu unu’ personal m-am inchis in casa. Nu de alta, dar daca ieseam pe motor, cu geaca si pantaloni de piele si cu rucsac in spate, era clar: ajungeam la stirile de la ora 17, 19, 20, 21, 22, 23 si in reluare dupa miezul noptii din jumate in jumate de ora pana dimineata: Anarhistul zilei a pus in pericol culoarul unic pe care se plimba Mr. Nine Eleven in limuzina sa blindata.

Si stiti ceva? Obsedat fiind de teoria conspiratiei, eu cred ca de fapt povestea “tzeapa Orange-ului de pe 1 aprilie” e tot de la domnu’ Tufis. Ca a dreacu fibra, ca va zic eu ca aia s-a intamplat, s-a rupt in doua locuri simultan fix cu o ora jumate inainte sa aterizeze Jumbo Bush-u. Bine si chestia aia cu hai sa ne inchidem telefoanele sa vezi ce paguba facem noi Orange-ului mi se pare o chestie de-asta tipic romaneasca, de hei-rupism mioritic. Plus ca nu-i frumos sa dai un astfel de reply la un mesaj de la revedere al unui om care a lucrat 9 ani pentru o companie in care a avut ceva de invatat si care se simte inca legat de oamenii care lucreaza acolo. Am publicat insa comentariul, asha cum am publicat toate comentariile negative de pana acum.

In fine. Si acum ca am scapat de emotiile profunde ce ne-au incercat ca popor saptamana trecuta :-))), va anuntam prognoza meteo pentru aceasta saptamana: vreme calda, insorita, maxime peste 20 de grade. Copacii din parcul din fata blocului meu sunt inverziti. Miroase a primavara. Se impune o plimbare cu motorul.
Am iesit la pensieee. Poate ma opresc in Cismigiu la sahisti :-))).
See yaa

Mai, mai, mai, ce agitatie mare! Ba ca nu bag lumea in seama pe blog, ba ca orgoliu de artist, ba ca viata de artist. Mdea, ce sa zic… suflet de vioara… :-)). Rapus fiind de geniul creator, ultima perioada mi-am petrecut-o scriind poezii si …
Imi pare rau ca va dezamagesc. Nici poezii, nici sex in grup. Chestii mult mai pamantesti m-au determinat sa “tratez cu spatele lumea de pe blog” cum zic unii mai rautaciosi…sau poate doar provocatori.
Si daca va zic ca doua saptamani am fost in demolari/varuiri/reamenajari acasa? Si ca am dormit mai mult in provincie? Si dup-aia dai si cauta canapele, saltele, comanda-ti pat, dulapuri and stuff? Maine imi vine salteaua! :D
Si daca va mai zic ca 3 zile am fost la Balchik? Si de odihna si de treaba? Dar poftim, m-am intors cu o veste buna: saptamana 27 aprilie – 3 mai cantam acolo. De la Paste pana dupa 1 mai. Ne-am facut noi socoteala ca toata lumea pleaca din Bucuresti de Paste si 1 mai si … v-am luat-o inainte. Va chemam la Balchik. Mai mult, am obtinut si un fel de exclusivitate pe cateva camere din hotelul Marina City pe perioada respectiva pe care sa le dam prietenilor, cunoscutilor sau … poftim, admiratorilor de pe blog pe care nu-i bag in seama:-P. Asha ca, bagati mare. Oferta e pe site-ul Marina City. Selectati limba engleza ca ma indoiesc ca mai stiti bulgareste mai mult de leganoshti detza. Si puteti face rezervarea prin noi. Simplu. Fara alte “costuri suplimentare”. Dar cu pile la receptie ;-). In principiu eu as merge pe rezervat ori toata saptamana respectiva (210 Euro / 2 persoane / 7 nopti) ori pe weekendul cu 1 mai (100 Euro / 2 persoane / 3 nopti). In fine, promit ca revin cu Balchik-ul mai ales ca avem dreptul sa facem rezervari pana pe 6 aprilie cel tarziu deci tre sa ne grabim si noi si voi. Interesul nostru e sa va avem aproape.
Dupa Balchik… agitatie mare cu 1 martie si 8 martie, mai ales ca a picat o data cu inchiderea Becker Brau-lui vechi si mutarea tuturor clientilor la Becker Brau Live Music-ul nostru…pe care-l stiti…
Ce-am mai facut? Am facut site-ul ASHA Media Events: www.ashamediaevents.ro. Pe care tot imi promiteam ca-l fac de mult si… cam era cazul.
Iar acum sunt prins in cateva evenimente aflate in stadii diferite (negociere, pregatire, derulare).
Si…cam atatea scuze am. Suficiente?
Ah, da! Din 2 aprilie voi fi mult mai liber! Poate cu ocazia asta o sa scriu mai des. Va povestesc eu ce si cum.
Asadar, cuvinte cheie in ultima perioada(ca tot sunt la capitolul definit cuvinte cheie pt site-ul ASHA Media): demolari, canapele, Ikea, pat, Balchik, demisie, site, evenimente, bere, catering, flori, covorase, fanfara, lcd-uri, factura, contract, avans, bani. Maimutza. Si acu somn.
Ah, ce urasc sa scriu pe fuga!
Gata, noapte buna. Sau buna dimineata.
Best regards,
Me. Fitzosu’.