Blogu’ lui Laurentiu (ASHA)

Aseara cantam la o nunta cu trupa ASHA. La Riviera, in parcul Stadionului National.
Si in timp ce cantam ma uitam printre invitati. Cupluri, cupluri ca na, nu poti sa vii la nunta singur ca te faci de ras…Imi place sa studiez oamenii din fatza mea.
Unii dansau de complezenta. In ochii lor se citea ca “trebuie sa faca o impresie buna” si ca trebuie sa nu lase sa se vada la suprafata micile neajunsuri ale relatiilor lor. Artificiali si ascunsi.
O parte nu dansau deloc… Citeam parca in ochii lor nerabdarea de a ajunge acasa si a se arunca in mizeria relatiei in care se aflau. Erau reci si tristi.
Si o parte dansau cu placere. Read the rest of this entry »

Sau “Cum s-au intalnit parintii nostri.”
Duminica si luni 7,8 iunie 2009 a avut loc Marea Adunare Familiala – etapa „la parintii fetei”.
Dupa cum anticipam in post-ul anterior, pregatirile au fost pe masura. Sef de echipa a fost Mama2 – alias soacra mica, cu ajutoare de la Tata2 si Bunica2. Detasamentului i s-a alaturat de vineri seara si Read the rest of this entry »

Vineri seara iubita mea m-a parasit. Ca o nesuferita ce se afla. A plecat. S-a intors la mama ei si m-a lasat pe mine singur singurel acilea in Bucuresti. Bine, o iert de data asta, caci a plecat cu un scop precis si anume pentru a se alatura detasamentului de garzi patriotice ce pregatesc sosirea de astazi a familionului Guran in orasul ei natal. Caci v-am spus ca azi este intalnirea de gradul 0, aia in care se intalnesc parintii nostri ca sa se cunoasca cica (de fapt stiu eu ca tre sa faca lista cu zestrea fiecaruia :)) )
Aflam de pe surse ca pregatirile sunt in toi. Read the rest of this entry »

…
Mi-a spus ca atunci cand voi simti cu adevarat voi actiona. Si mi-am promis ca o s-o fac fara sa stau pe ganduri…
Si am actionat…
Deja nu prea mai e nici un mister. V-am mai spus ca Marius s-a trezit vorbind la club si m-a deconspirat. Am mai spus si eu catorva apropiati si deja s-a dus vestea in 7 zari. Si deja m-am plictisit sa pun intrebari „da de unde stii” si sa aflu ca stie de la cutare care stie de la cutare care e prieten cu cutare … Read the rest of this entry »

Sustin cu tarie principiul care zice ca omul din experiente invata. Am mai spus-o si altadata. Cum ca n-ai de unde sa stii, de exemplu, ce e aia fierbinte daca n-ai intalnit niciodata aceasta senzatie. La fel cum nu vei sti niciodata sa alegi intre doua lucruri – friptura bine facuta sau friptura in sange – daca nu le-ai incercat pe amandoua. Cel putin nu vei putea niciodata sa alegi in cunostinta de cauza. Tu poti sa alegi, dar nu poti sa bagi mana in foc ca ai facut alegerea buna.
Iar ala care a spus ca viata e complexa si prezinta multe aspecte cred ca la femei se referea. Ca tare complexe mai sunt. Si uite-ashea… Read the rest of this entry »

Sa vedem cum e cu sondajul asta pe care-l pusesem pe blog si care a disparut subit la mutarea pe noul domeniu si pe noul format, disparitia lui generand alte intrebari suspicioase….
Optiunile erau urmatoarele:
1. am semnat cel mai important contract din viata mea
A intrunit ceva voturi. Si daca am semnat, cu siguranta nu cu Baseasca, ca Baseasca a luat Voltaj.
2. am castigat la loto
V-am aratat deja unde ma mut. Dar deocamdata mai creste pot-ul ca sa pot sa-mi iau si calutzii.
3. m-am insurat
Read the rest of this entry »

…incerc sa-mi fac timp sa elucidez si misterul zilei de duminica. Sper sa reusesc. Dar o s-o fac un pic mai tarziu. Ca sa fie toata lumea treaza si cu cafeaua bauta.

Aproape o luna… Ce sa fac, daca sunt prins in alte chestiuni…

In fine, iata si pozele.
In primul rand orasul.

Read the rest of this entry »

- La cateva zile dupa povestea cadoului, M mi-a spus ca ar vrea sa iasa weekend-ul urmator cu o prietena in oras pentru ca prietenul ei pleaca din capitala. Nu inainte de a-mi spune inca o data ca ea nu iese cu mine, ci cu prietena ei, i-am smuls totusi promisiunea ca va incerca sa vina in acelasi club in care eu stabilisem deja ca ies cu prietenii mei. Si astfel, sambata seara ne-a gasit pe amandoi intr-un club din Bucuresti, in mijlocul unei multimi total euforice ce-si reprima laolalta frustrarile din timpul saptamanii cu alcool, dans si priviri incarcate de erotism. Ne-am salutat, ne-am zambit, ne-am facut cu ochiul … Am avut nevoie de doua beri - pentru curaj - ca sa ma duc, un pic ezitant spre ea si, din vorba in vorba, sa-i spun ca mi-as dori sa o sarut. S-a uitat la mine… ochii ei ziceau da … dar raspunsul a fost ceva de genul:
- Hei, fii cuminte, ne vede lumea … pe un ton ce se voia a fi al unei fete ce-si dojeneste fratiorul prea zburdalnic.
- Nu se uita nimeni la noi, prietena ta este la baie iar in rest, daca ne-ar vedea cineva, n-ar conta.
- Mai bine nu, zise ea … dar in acelasi timp capetele noastre s-au apropiat cautand parca sa ne intelegem mai bine in zgomotul acela infernal … atingandu-ne, ca din greseala, o secunda, buzele. M-am departat apoi spre grupul meu de prieteni, intorcand din cand in cand capul dupa ea. Avea din nou privirea aceea de copil prins in ciresul vecinului…vinovat ca pofta l-a impins sa sara gardul pentru a gusta macar un pic din … “fructul oprit”.
Nu stiu exact cand a plecat insa la un moment dat m-a sunat sa ma roage sa ies din club pentru ca ar vrea sa vorbeasca un pic cu mine. Mi-am aruncat haina pe mine si am pasit grabit pe scari in sus. Ma astepta singura, in mijlocul strazii. Pe prietena ei o urcase intr-un taxi spunandu-i ca ea il va asteapta pe al doilea. Eram pe o strada din centrul vechi al Bucurestiului, mai mult pustie, pe care treceau sporadic cupluri iesite din cele cateva cluburi din zona grabindu-se spre casa pentru a incheia noaptea intr-un mod … constructiv. M-am apropiat de ea si, ajuns in dreptul ei, a tras aer in piept, pregatinde-se parca sa plece din bloc-starturi in finala olimpica de 100 de metri, spunandu-mi apoi cu o privire speriata:
- Uite de ce te-am chemat, voiam sa-ti spun ca …(a urmat o pauza teribil de lunga) TE VREAU. In seara asta…izbucni ea! O reactie de descarcare pe care am s-o mai intalnesc o data la ea, cateva luni mai tarziu…
Acel “TE VREAU” a picat ca un trasnet. Si acum mi-l aduc perfect aminte … In clipa aceea nu mai existam decat eu si ea. Eram ca intr-un univers paralel. Totul in jurul nostru nemiscat… Doar noi doi … Ne-am aruncat pur si simplu unul in bratele celuilalt, gura in gura celuilalt, limbile noastre dansand in cel mai erotic dans. Ne devoram pur si simplu. Mainile noastre se incolaceau strans in jurul trupurilor noastre, incercand parca sa recupereze lunile pierdute…Ne atingeam, ne pipaiam… acolo, in mijlocul strazii…si totusi, departe de toti.
Nu stiu cat a durat acel sarut… O vesnicie? Un minut? Einstein avea dreptate. Timpul e relativ … Al naibii de relativ.
Era doar inceputul … inceputul primei noastre nopti de dragoste, pasiune si desfrau.

Am promis … si incerc sa ma tin de cuvant.

…….
Am plecat incet spre casa bulversat de ceea ce se intamplase … si totusi zambind … in sufletul meu se intampla ceva … simteam ca se va razgandi … intre noi era o atractie incontrolabila… intre noi avea sa se intample cea mai frumoasa, pasionala, nebuneasca iubire.

A doua zi dimineata ea a fost cea care a dat primul mail. Sa ma intrebe ce fac. Avusesem dreptate! Intr-un fel sau altul, intr-un moment sau altul, va veni la mine. Dar am hotarat sa o las pe ea sa faca urmatorul pas. Ne comportam amandoi ca inainte, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Asta cateva saptamani bune. Tot ceea ce faceam era sa-i aduc aminte din cand in cand ca sunt atras de ea, ca o doresc. Dar fara a mai forta in vreun fel nota.
Uneori ma suna seara tarziu… si-mi spunea doar ca voia sa vada ce mai fac. Simteam in glasul ei o tristete, uneori simteam si lacrimi. Stiam ca se certa cu el, desi nu mi-o spunea niciodata. Dar faptul ca ma suna pe mine cand ii era greu, insemna mult.
- Ce ciudat… Daca se certa cu el de ce statea cu el? Mi se pare ciudat si unfair sa te certi cu iubitul si sa-l suni pe altul sa-ti cauti alinarea.
- Ai inceput deja s-o judeci? Hahaha. Tu n-ai facut-o niciodata?
- Ba da. Nu, dar …
- Ma faci sa rad. Nu conteaza. O sa-ti raspund. Ti-am mai spus-o si o sa ti-o mai spun. Tu chiar crezi ca sufletul tine cont de vreo regula? De vreuna din regulile stupide care ne inconjoara si ne limiteaza existenta? Sufletul face ce e bine pentru el. Si daca bine pentru ea era sa ma sune pe mine, daca ea isi gasea linistea cand ma auzea pe mine, asta facea… O sa vezi … La un moment dat ea isi va gasi alinarea cu altul… dupa certurile cu mine. Chestiile astea se intampla! Si e normal sa se intample! Toti le facem dar cand auzim de altii ca au facut-o … sau si mai rau, cand ni se intampla noua, ni se pare cel mai cumplit lucru de pe pamant.
- Bine, dar daca se certa cu el de ce nu-l parasea? De ce nu venea la tine?
- Sunt doua lucruri de care o sa tot pomenim in povestea asta. Dependenta de celalalt si frica de necunoscut. Amandoua, paradoxal, pun piedica atat in dezvoltarea unei relatii armonioase cat si in desprinderea dintr-o relatie. Am fost invatati sa ne bazam pe celalalt in loc sa ne bazam pe noi insine. Si am fost invatati sa ne fie frica. Si atunci, nu e asa usor sa spui: Eu plec. Trebuie sa ai o motivatie suficient de puternica incat sa te bazezi pe ea. Adica, trebuie sa te legi, trebuie sa depinzi din nou. De altcineva. Nu poti pleca fara ca, ombilical, sa fii legat de altcineva. Frica de necunoscut e foarte mare. Frica…si dependenta …Dar o sa mai vorbim despre asta. Hai sa revenim.
- Ok.
- De ziua ei m-a intrebat daca vreau sa vad ce cadou a primit de la colegele ei. Binenteles ca voiam. M-a avertizat sa nu rad. Dupa multa munca de convingere s-a lasat induplecata … sa faca lucrul pe care oricum voia sa-l faca :-).
- Da, da. Cunosc genul. Si ce primise?
- Mi-a trimis o poza. Cu ea, cu cadoul in brate: prima mea carte. O carte ce nu avusese mare succes, habar n-aveam ca mai exista undeva de vanzare. Dar pe care prietenele ei se pare ca o gasisera intr-o librarie uitata de lume.
- Vaaaai. Ce dragut!
- Dap. Binenteles ca nu era intamplator cadoul… Iti dai seama ce revelatie am avut in ziua aceea? Ea li se destainuise lor, prietenelor ei, despre mine… Mi-am dat seama, inca o data, ca nu ma inselasem. Sufletul ei tresarea cand se gandea la mine…iar ea le impartasea asta prietenelor ei.. Ce putea fi mai frumos?
- Doamne, dar la voi a fost o intreaga telenovela pana sa … De cate semne aveai nevoie ca sa faci ceva? Te credeam mai tupeist. Trebuia s-o iei pe sus!
- Mda. Marile iubiri se castiga greu si se pierd usor, asa se zice, nu? De cate semne … nu stiu … promisesem ca o las pe ea sa vina, cand vrea ea. Si pana la urma a venit. In cel mai surprinzator, pasional si erotic mod cu putinta. Exact cum nu-mi imaginam ca o sa se intample …