Stiti despre Legea Atractiei, nu? Ei bine, in cazul Jukebox Club functioneaza. Nici n-am apucat dimineata sa dau Publish la post-ul meu in care scriam asha de frumos despre noul club Jukebox si am fost sunat sa cantam acolo.
Si cum pana pe 8 octombrie nu avem inca treaba la noul club (asha ca, cine mai doreste, cine mai pofteste … repede, ca zilele sunt numarate!), binenteles ca am acceptat. Si saptamana viitoare avem rezervata o surpriza. Dar pana atunci sambata asta, 26 septembrie ne revedem in locul obisnuit. Adica pe Turturele nr 11 la fostul Becker Brau, actualul Jukebox Club.
Alooo, se aude? Dati sfoara-n tara!
Archive for the ‘Becker Brau Live Music’ Category
Legea atractiei si Jukebox Club
Jukebox Club - in loc de Becker Brau
Se pare ca am avut dreptate cand am luat decizia de a ne lua la revedere de la Becker Brau.
Pentru ca, ceea ce initial era un feeling s-a transformat repede intr-un zvon pentru ca mai apoi zvonul sa devena realitate: Becker Brau s-a transformat in Jukebox Club.
Totul a devenit oficial joia trecuta cand am fost si eu la deschiderea “noului” club. Cu aceasta noua achizitie, Dan Mason, noul patron - obtine o pozitie dominanta pe piata cluburilor in care se canta live - cu doua cluburi (Coyote si Jukebox) si vreo 4 trupe de cover-uri Read the rest of this entry »
Maine Steve Lukather
Nu uitati, maine vine Steve Lukather in Romania. Concertul are loc la Becker Brau.
Aveti atasat afisul concertului iar pentru comunicatul de presa dati click aici.
ASHA - Interviu la TVR - partea 1
Am postat pe Youtube fragmente dintr-o emisiune din luna ianuarie cu trupa ASHA.
In interviu gasiti info despre Becker Brau Live Music, despre investitia facuta acolo, despre sonorizare si alte pareri… Read the rest of this entry »
Steve Lukather la Bucuresti - Becker Brau
Bucuresti, 23 Iulie 2009 - Joi, 23 iulie 2009 orele 21.00, publicul din Romania il va putea vedea in concert pe marele chitarist Steve Lukather. Concertul face parte din turneul mondial de promovare a albumului Ever Changing Times si va avea loc in binecunoscutul club bucurestean Becker Brau Live Music, situat in str. Turturelelor 11, sector 3, Bucuresti.
Aflat de pe Twitter –> @chinezu si apoi via e-mail personal de la Anca…. ca pe noi nu ne anunta nimenea. Bine, stiam, dar la nivel de “o sa fie”, nu la nivel de comunicat oficial.
Pana in septembrie nu mai cantam la Becker Brau
Inexplicabilul si inevitabilul din pacate s-a intamplat. In aceasta vara nu se mai canta la Becker Brau… Ca nu mai vin clienti…
Acum doua saptamani, in weekendul cu alegerile, weekend prelungit de lunea libera de Rusalii a fost intr-adevar foarte prost. Saptamana trecuta s-a cantat doar vineri si a fost bine. Sambata, cand noi eram plecati la o alta petrecere s-a ales sa nu mai vina nici o alta trupa in loc…
Iar astazi am fost anuntati ca nu se mai canta pana in septembrie…
Trist dar adevarat.
E primul an in care se intampla ca Becker sa fie inchis vara… Pana acum am tinut deschis si a fost foarte bine. Tocmai pentru ca celelalte cluburi de live erau inchise si lumea tragea catre Becker Brau. Si pastrai o traditie, si invatai lumea ca se canta in fiecare weekend la Becker Brau. Ca ai nu ai ce face intr-un weekend in care n-ai luat drumul catre mare, vii la Becker Brau sa asculti muzica live. De ce anul asta altfel? Nu stiu, nu sunt eu in masura sa raspund… Plus ca anul asta, tocmai pe baza de “criza” s-ar putea sa renunte multi la concedii si sa ramana prin Bucuresti… Din nou, de ce decizia asta? Din nou nu-s in masura sa raspund …contact@beckerbrau.ro … poate fi un raspuns.
Deci se poate…
Vesti noi
O sa fiu unchiuletz. In ianuarie. Am aflat acum doua zile.
Asta inseamna ca mamaia o sa fie strabunica. Tata bunicutz. Mama o sa devina mamaie. :))) Ce tare! Se schimba treburile in familion. Si nu e numai asta… dar inca nu va spun. Nu, n-am uitat de sondaj. A disparut - nu intentionat ci datorita schimbarii de format a blogului.
M-am cam lamurit cam catre ce inclina balanta… dar va mai las un pic. De fapt, cei care au fost aseara la Becker au aflat ce si cum. Si cei care au fost vinerea trecuta la fel. Ca Marius nu se poate abtine si vorbeste in plus…
Asha ca faceti bine si mai dati o raita si pe la Becker Brau.
Si apropo de familionul Guran. O data cu vestea ca voi fi unchiulescu am aflat si chestii noi. Cum ca tot familionul imi citeste blogul (in afara de mamaie, normal, care n-are inca treaba cu internetul. Dar nu m-ar mira sa o gasesc intr-o zi la tara cu laptopul in brate). De peste un an de zile de cand sor-mea m-a “descoperit” cautand ceva despre Becker Brau…ma citeau ei pe sestache ashea. Binenteles ca cel mai comentat post a fost “Povestea celor 1000 de amante”. Cica voiau sa-mi cumpere si un caiet pe modelul celui din poveste…
Hai pa. Am zburat la club.
Frustrare sau bucurie? Bucurie, multumesc.
Nashpa sa te trezesti dimineata cu o amintire neplacuta in minte. Fuck! O sa-mi petrec acum toata ziua nervos si frustrat pe toata povestea asta. Pe scurt, pentru cine n-a fost la Becker aseara (sambata):
Atmosfera ok, lume buna… in principiu…noi cu chef. 4 mirese - ca de obicei se citea pe fata lor ca au gresit localul. Dar ne-am obisnuit cu ele. Se asteapta sa vina la Why Not si nimeresc la Becker Brau Live Music. Probabil ca nu vad chitara de pe club sau considera ca e o noua fitza. In fine… speram ca doar ele sa fie cele care au incurcat carciuma. Se pare doar…caci la repriza a 4-a (asta e “vina” noastra ca am cantat 4…ca, na, aveam chef) ma trezesc cu o domnisoara ca se urca pe scena. SE URCA. NU O URC. Neinvitata. In fine, se batzaie pe scena, barbatii in delir in club… se termina piesa, facem cunostinta si imi spune ceva de genu: pai eu sunt o obisnuita a clubului de cand era Why Not. Aaaaa, bun, zic eu. Mai stai cu noi o piesa? Da. Hai! You can leave your hat on. Ca de obicei, de la primele acorduri toata lumea se manifesta…neortodox. Fata incepe sa se miste, apuc sa zic primul vers si ma trezesc cu un “cocos” furios pe scena ca se infige in mine si imi zice ceva de genu “ai grija ca … nu stiu ce”. Hop. Se termina piesa brusc, nu stiu cum tovarasul ajunge in fatza scenei si ii zic: “amice, cred ca si tu ai gresit clubul” in timpul asta Ionut apare din spatele meu, acompaniat de Stefan … de data asta “cocosul” e cel cu mana-n gat. In fine, penibil…Si mai penibil ca cica nu era gagica-su ci… fratele tipei. Adica, daca era gagica-su…ziceam…l-a orbit domle gelozia. Dar asa??? Sa repet ca EA SE URCASE PE SCENA?
Si eu m-am trezit cu gandul asta: de ce a trebuit “ala” sa-mi strice seara … culmea … si ultima seara inainte de vacanta? De ce a trebuit sa-mi strice toata vara … si fusese o vara chiar frumoasa, cu public frumos, cu oameni care au venit sa asculte muzica live si mai putin sa manance mici si ciolan. De ce trebuie sa existe niste “cocosi” d-astia care dupa ce beau 3-6-9-12 beri se comporta ca la gradina zoologica?
Am inchis apoi ochii … uitasem ceva…
Pentru mine scena a fost intotdeauna o interfata de comunicare cu publicul din fata ei si nu o bariera. Intotdeauna am vorbit cu cei din fata, am transmis si, mai ales, am receptionat. Imi place sa fur zambete, sa fur priviri. Pentru ca in ele gasesc si primesc o intreaga colectie de sentimente: bucurie, admiratie, simpatie pana la, de ce nu, dorinta, pasiune, iubire. Cu toate astea ma hranesc, de ele am nevoie, ele sunt drogul meu de fiecare saptamana. Cu siguranta nu toata lumea ma iubeste, ma admira, ma simpatizeaza. Nu-s buricul universului. Eu doar imi iau ce-mi trebuie din toate.
Ei bine, aseara, dupa toata povestea cu “cocosul” …am simtit simpatie. Am simtit prietenie. Am simtit apropiere. Departe de mine gandul ca mi-a placut postura de “victima”. Dar cantitatea de afectiune - primita din partea publicului si nu furata a fost de neegalat.
Nu vreau sa fortez nota, o data pentru ca toata aceasta demonstratie ar deveni patetica si a doua pentru ca de multe ori cuvintele in exces dauneaza ideii pe care vrei sa o transmiti in loc sa o ajute.
Ideea este simpla. Nu am vrut sa incep cu ea caci suna doar a teorie. Acum pot sa o enunt. In viata conteaza foarte mult ce ALEGI dintr-o experienta si cum ALEGI tu sa fii fata de ea.
Este o lectie pe care am invatat-o si pe care inca nu reusesc sa o pun tot timpul in aplicare. Primul instinct a fost asta: ce de cacat a fost aseara in Becker. Chiar a fost? Ce mi-a stricat “ala” seara. Chiar mi-a stricat-o? Nu. La ambele intrebari. A fost cea mai tare seara din punct de vedere al intensitatii sentimentelor pe care le-am primit din partea publicului. Si una din “cauze” a fost “ala”. “Cocosul”. Nu, nu-mi doresc sa se repete vreodata ce s-a intamplat aseara. Sau, depinde care parte… Dar asta nu inseamna ca nu pot sa spun “multumesc”. Situatiei in sine, publicului pentru reactie si “cocosului” pentru “cauza”. Am de ce sa fiu frustrat, nervos, maniat, trist? Nu. Sunt doar bucuros, optimist, multumit, satisfacut.
Atat.
P.S.O sa pun o noua eticheta la articolele mele: “Iubitei mele“. O sa-i dedic astfel toate articolele din care poate sa aiba ceva de invatat…intr-o zi…


