Am revazut aseara intr-un moment de plictiseala acest film care la prima vizionare nu m-a “rascolit” intr-un mod iremediabil. N-as putea spune nici acum, la a doua vizionare lucrul acesta. Si totusi, aseara am adormit cu niste intrebari ce mi-au cutreierat visele si mi-au ramas intiparite pana in zori. Poate ca prima data nu eram in starea necesara sa produca ce-a produs acum, poate nu aveam fondul necesar sau poate ca atunci nu mi-am dat dreptul sa gandesc atat de departe, sa analizez conflictul, sa caut substanta … Poate a fost vorba de reprimare… de negare …
Impresionanta poveste. Impresionanta drama traita de Luis, omul care parea ca detine controlul asupra vietii si a sentimentelor lui. Totul era asezat pana ce … apare ispita… intr-o femeie ce il uimeste prin pasiunea, erotismul si jocurile ei periculoase de-a dragostea. O femeie ce ajunge chiar ea sa se trezeasca intre doua lumi, intr-o lume din care vine si care incearca cu putere sa o pastreze acolo si o lume ce-i ofera exact ceea ce-si doreste: pasiune, nebunie, sex si in plus … iubire.
De mentionat ca rolurile nu sunt neaparat femeie-ispita, barbat-ispitit. Desi filmul asta pare sa sugereze, pare sa urmeze un pattern bine stabilit: Adam, Eva si sarpele. Se poate la fel de bine sa fie invers. Si la fel de bine pe parcursul vietii poti sa treci prin ambele roluri, sa fii atat ispita, cat si ispitit. La fel de bine cum poti fi si in rolul mefistofelic al lui Billy ce ispiteste, controleaza, stapaneste si … moare…
Sa revenim la Luis. Cati ar fi oare in stare sa-si accepte jumatatea asa cum este, cati pot sa accepte atata pasiune, erotism, nebunie si dragoste? Cati ar putea sa renunte la stabilitatea pe care o aveau, la linistea aceea plictisitoare si sa intre in nebunia jocului de pocker si al trisorilor ce traiesc pentru ziua de azi si pentru adrenalina de moment?
Si daca acest lucru se intampla, daca el este tarat intr-o lume noua, o va accepta? Va putea sa iubeasca? Va merge pana la capat? Va putea sa demonstreze ca o iubeste si ca are nevoie de ea?
Dar ea? Va putea sa accepte o iubire ce i se inchina la picioare? Ea, venita dintr-o lume in care are parte de nebunie, erotism, adrenalina dar si multa minciuna si interese meschine, va putea sa accepte in locul minciunii – iubirea? Sau pentru asta trebuie ca el sa ajunga in pragul nebuniei in care, in sfarsit, intelege ca o iubeste exact pentru ceea ce este si nu pentru rolul pe care venise sa-l joace: “Whore! Liar! Thief! Don’t you see? Don’t you see that I cannot breath without you? I cannot live without you? Don’t you see that? Don’t you see how much I love you?”.
Si cati oameni ar putea sa faca asta? Cati ar putea sa mearga pana la capat? Cati ar fi dispusi sa piarda tot, sa se lase calcati in picioare, loviti, umiliti pentru ca celalalt sa inteleaga adevarul? Cati ar putea sa lase deoparte orgoliul, onoarea sau averea pentru o iubire? Putini. Cati vor putea sa accepte ca sunt inselati, tradati, mintiti, adusi intr-o stare de nebunie totala si totusi … sa iubeasca, sa traiasca si sa se hraneasca dintr-o astfel de iubire. Cati ar fi in stare sa soarba cafea cu soricioaica pentru a demonstra iubirea …sau pentru a muri? Si chiar este nevoie de asta?
Finalul … este unul hollywodian, spre fericirea spectatorilor obisnuiti ca Bruce Willis sa nu moara. El otravit, ea condamnata la moarte si totusi … izbutesc sa traiasca, dragostea invinge. Binele triumfa. Dar care bine? Al lor … pentru ca finalul ii regaseste impreuna, trisand in acelasi joc de pocker care i-a unit.
Frumos … dar doar in film …
Din pacate probabil ca rar se intampla in viata, poate doar o data, sau poate niciodata … Rar reusesti sa accepti un om asa cum este sau sa primesti iubire in loc de minciuna.
Si totusi, viata este frumoasa tocmai prin ispitele pe care ti le scoate in cale si prin cele pe care le pui la cale. Fara ele, totul ar fi fad … si toti am fi niste Luisi intr-o stabilitate relativa, crezand ca absolutul, perfectul, inseamna casa, avere, siguranta zilei de maine si … atat.
Dar asta o spune un om caruia ii place jocul de pocker si adrenalina. Poate prea putin pentru el … si poate prea mult pentru cei din jur.
Popularity: 16% [?]
… Am cantat 4 seturi si as mai fi cantat. M-am trezit tras de maneca de niste colegi de liceu – an cu mine, alta clasa … binenteles ca nu i-am recunoscut, mi-era si rusine. Dar m-au iertat 
