Diverse ganduri - 9/11 - Laurentiu-Guran.ro

Category: Diverse ganduri

The Road to Balchik

Cateva sfaturi referitoare la drum pentru cei 40-50 de oameni ce ne vor insoti la Balchik la hotelul Marina City dar si pentru ceilalti care vor sa mearga sa faca Pastele sau 1 Mai la bulgari.
Balchik-ul este la aproximativ 60 de km sud de Vama Veche, deci pret de 50 de minute cu masina din Vama pana acolo. Sfatul meu insa este sa nu o luati prin tara ci prin Bulgaria, pe ruta Giurgiu – Ruse – Varna – Balchik. Este un drum pe care l-am facut saptamana trecuta cred a 5-a oara si niciodata nu am avut nici un fel de incidente. Drumul este bunicel, cu cateva portiuni mai proaste atat pe bucata romaneasca cat si pe cea bulgareasca. La ultima intoarcere de la bulgari, saptamana trecuta, am facut experimentul de a ma intoarce prin tara ca sa pot sa am termen de comparatie.
Asadar: varianta bulgareasca este mai scurta cu vreo 30 de km. Varianta romaneasca are in schimb autostrada mai lunga cu 100 de km – deci pe portiunea respectiva castigi ceva timp. Timp pe care il pierzi insa pana treci de Constanta si in plus drumurile romanesti sunt mult mai aglomerate: camioane, carute, biciclisti, nebuni…
Recomandarea mea este: Bucuresti – Giurgiu – Ruse – Varna. Exista o scurtatura pentru a ocoli Varna – se iese de pe autostrada spre aeroportul din Varna si apoi se tine drumul spre Dobric – Balchik. Sunt indicatoare suficiente dar ar fi bine sa aveti si un GPS cu voi.
Ar mai fi o varianta, s-ar putea chiar mai buna, prin Calarasi – Silistra dar n-am incercat-o inca.
Si ca avanpremiera la ce veti gasi la Balchik, iata cateva poze:








Foto: Ruxandra Dinca

See you in Balchik.

De ce…

Pe strada Arh. Ion Mincu, vis-a-vis de Liceul de Informatica, liceul pe care l-am absolvit cu gratie acum aproape un secol, si care se intituleaza acum pompos “Colegiul National Tudor Vianu” se gasea in anii aceia un stabiliment in care isi faceau veacul de la boboci la viitori proaspeti absolventi toti elevii ce chiuleau de la orele de chimie, fizica sau romana. Nu-mi mai amintesc ce nume avea dar toata lumea il stia de “la biliard”. Chiulim? Da. Unde mergem? La biliard. Hai…
In 4 ani de liceu cred ca am fost acolo de 3 ori in total si tot de 3 ori am luat bataie la jocul cu tacul si cu bilele colorate. Pentru ca nu eram un specialist ca altii ce faceau adevarate campionate acolo, pentru ca aveam alte hobby-uri si imi “pastram” numarul de absente maxim admise pentru lucruri mai importante pentru mine. Probabil ca de-aia nici nu am fost prea prieten cu colegii mei de liceu caci, in timp ce ei chiuleau “ca asha e faza” eu chiuleam cu un motiv mult mai precis: fugeam la repetitii.
Apoi a urmat facultatea…iar din anul doi m-am angajat. Eram cel mai smecher cand mi-am luat prima mea masina… Si aveam si bani de pizza… La fel ca in liceu insa, imi “pastram” zilele de concediu pentru examene sau …concerte, emisiuni si repetitii. 9 ani de zile. Intre timp au aparut cantarile in cluburi, 2, 3 si acum 4 sau chiar peste 4 pe saptamana. ziua office, seara la cantare. De facut copii… cam greu in ritmul asta. Copiii se fac in pat, e adevarat, dar mai e nevoie si de un preludiu: un parc, o banca, un film, o pizza, o smecherie… ceva ;-). Lucruri pe care oamenii normali le faceau cand eu … dormeam.
Daca ar fi numai astea motivele si ar fi suficiente pentru vremelnica mea “pensionare”. Dar mai este unul. Foarte important si foarte realist. Am plecat dintr-o firma pentru a construi una. Pentru a dezvolta o afacere ce deja mergea si ar fi fost pacat sa nu mearga mai bine. Si sentimentul este mult mai placut sa lucrezi pentru tine decat pentru altii. Satisfactiile sunt mai mari. Macar mental!
Si parca arata mai bine randul doi din semnatura mea de pe mail. Bine, cu siguranta ultimul rand nu are acelasi brand-awarness (eh, cate am invatat la “portocala mecanica” :-)) ), dar, mai stii, poate il fac… ;-)

Laurentiu Guran
Dealer Team Leader
Orange Romania

Laurentiu Guran
Managing Partner
ASHA Media Events

Deci nu e chiar pensionare. Doar ca ma bucur mai mult de viata, ma bucur mai mult de liniste si fac ce-mi place. Cum zicea Jack Nicholson in “As good as it gets”: “And that makes me feel great… about me.”

Un anarhist la pensie

Stimati telespectatori si radio-ascultatori va prezentam stirile pe scurt.
Summit-ul lu’ Peshte Prajit s-a terminat. Militienii au disparut de pe strazi. Si-au luat concediu ca erau tare obositi dupa excesul de “pulan”. Televiziunile au revenit la stirile cu violuri si omoruri. Excelent de altfel. Decat idioteniile cu anarhistii romani, macar cu astea suntem obisnuiti si stim cum sa procedam: schimbam canalul. Pe cand cu alea … m-ati lasat lat! Anarhisti ziceti, ha? Eu unu’ personal m-am inchis in casa. Nu de alta, dar daca ieseam pe motor, cu geaca si pantaloni de piele si cu rucsac in spate, era clar: ajungeam la stirile de la ora 17, 19, 20, 21, 22, 23 si in reluare dupa miezul noptii din jumate in jumate de ora pana dimineata: Anarhistul zilei a pus in pericol culoarul unic pe care se plimba Mr. Nine Eleven in limuzina sa blindata.

Si stiti ceva? Obsedat fiind de teoria conspiratiei, eu cred ca de fapt povestea “tzeapa Orange-ului de pe 1 aprilie” e tot de la domnu’ Tufis. Ca a dreacu fibra, ca va zic eu ca aia s-a intamplat, s-a rupt in doua locuri simultan fix cu o ora jumate inainte sa aterizeze Jumbo Bush-u. Bine si chestia aia cu hai sa ne inchidem telefoanele sa vezi ce paguba facem noi Orange-ului mi se pare o chestie de-asta tipic romaneasca, de hei-rupism mioritic. Plus ca nu-i frumos sa dai un astfel de reply la un mesaj de la revedere al unui om care a lucrat 9 ani pentru o companie in care a avut ceva de invatat si care se simte inca legat de oamenii care lucreaza acolo. Am publicat insa comentariul, asha cum am publicat toate comentariile negative de pana acum.

In fine. Si acum ca am scapat de emotiile profunde ce ne-au incercat ca popor saptamana trecuta :-))), va anuntam prognoza meteo pentru aceasta saptamana: vreme calda, insorita, maxime peste 20 de grade. Copacii din parcul din fata blocului meu sunt inverziti. Miroase a primavara. Se impune o plimbare cu motorul.
Am iesit la pensieee. Poate ma opresc in Cismigiu la sahisti :-))).
See yaa

La revedere Orange Romania

Acesta a fost ultimul meu mail trimis ieri in Orange Romania, compania in care am lucrat 9 ani de zile. De azi, incep o noua viata.

Am tot stat si m-am gandit. Stiu, am anuntat pe toata lumea ca plec. Mi-am depus chiar demisia. De acum 3 saptamani. Mi-am facut bagajele. Am inceput sa compun mailul de final:

Acum aproape noua ani intra pentru prima oara pe usa sediului Dialog din Calea Dorobantilor un pusti de 20 si un pic de ani, emotionat, speriat. Ca la primul interviu. A intrat, a vorbit, i-a tremurat vocea, i-au transpirat palmele. A luat interviul, a urmat altul, apoi altul si in final i s-a comunicat ca intr-o saptamana sa se prezinte la training.

Ani au trecut, intre timp compania a tot crescut, s-a copt si a devenit portocalie. Pustiul a crescut si el, s-a maturizat, a inceput sa incarunteasca. A cunoscut multi oameni, a legat prietenii, a legat iubiri…

Dupa 9 ani, e momentul sa-si ia la revedere de la toti. Sa le stranga mana tuturor celor pe care i-a cunoscut si i-au devenit prieteni . Sa le multumeasca celor care i-au fost aproape: celor cu care a lucrat si de la care a avut cate ceva de invatat, fosti si actuali colegi(Loredana, Dana, Lavinia, Monica, Georgiana, Ioana, Daniel, Bogdan, George, Alex, Anca, Alina, Roxana, Mioara, Andra, Alice, Florin, Adriana si multi altii), celor care l-au sustinut si l-au incurajat (multumesc Andreea) si celui care i-a fost prieten si mentor in toti acesti ani (multumesc Bogdan).

Nu in ultimul rand … sau poate in primul rand ar trebui sa-i multumeasca celui care l-a onorat cunoscandu-l si oferindu-i prietenia (Richard, it was a real honour for me).

Scriind aceste randuri mi-am dat seama cat de greu imi este. Nu pot sa plec. Ce fac eu de maine? Imi e prea greu sa plec. Imi retrag demisia (sper sa se mai poata) si de maine voi veni in continuare la munca. Imi pare rau pentru cei pe care deja i-am incurcat. Promit ca ma revansez! Ah, si am comandat si prajiturile si sucul. La ora 14:30 trebuie sa ajunga in birou!

Cand mi-am depus demisia am scris pe ea data de 2 aprilie. Dar nu mi-am dat seama ca tocmai scriind 2 aprilie am transformat ziua de 1 aprilie in ultima mea zi de lucru in Orange. Da, astazi este 1 aprilie. Si nu, nu m-am razgandit. Chiar plec! Si dau si de baut pentru asta. Va astept pe toti la ora 14:30 la biroul Dealers.
Daca nu apucati sau nu aveti chef sa treceti sa ciocnim un pahar de …suc , de maine ma puteti gasi in continuare la numarul pe care-l stiti:

074444….

sau la adresa de mail:
……@ashaevents.ro

Cu prietenie,

Laurentiu (aka Guritza)

The future is bright…

Bye, bye … patratzel portocaliu

Back

Mai, mai, mai, ce agitatie mare! Ba ca nu bag lumea in seama pe blog, ba ca orgoliu de artist, ba ca viata de artist. Mdea, ce sa zic… suflet de vioara… :-)). Rapus fiind de geniul creator, ultima perioada mi-am petrecut-o scriind poezii si …
Imi pare rau ca va dezamagesc. Nici poezii, nici sex in grup. Chestii mult mai pamantesti m-au determinat sa “tratez cu spatele lumea de pe blog” cum zic unii mai rautaciosi…sau poate doar provocatori.
Si daca va zic ca doua saptamani am fost in demolari/varuiri/reamenajari acasa? Si ca am dormit mai mult in provincie? Si dup-aia dai si cauta canapele, saltele, comanda-ti pat, dulapuri and stuff? Maine imi vine salteaua! :D
Si daca va mai zic ca 3 zile am fost la Balchik? Si de odihna si de treaba? Dar poftim, m-am intors cu o veste buna: saptamana 27 aprilie – 3 mai cantam acolo. De la Paste pana dupa 1 mai. Ne-am facut noi socoteala ca toata lumea pleaca din Bucuresti de Paste si 1 mai si … v-am luat-o inainte. Va chemam la Balchik. Mai mult, am obtinut si un fel de exclusivitate pe cateva camere din hotelul Marina City pe perioada respectiva pe care sa le dam prietenilor, cunoscutilor sau … poftim, admiratorilor de pe blog pe care nu-i bag in seama:-P. Asha ca, bagati mare. Oferta e pe site-ul Marina City. Selectati limba engleza ca ma indoiesc ca mai stiti bulgareste mai mult de leganoshti detza. Si puteti face rezervarea prin noi. Simplu. Fara alte “costuri suplimentare”. Dar cu pile la receptie ;-). In principiu eu as merge pe rezervat ori toata saptamana respectiva (210 Euro / 2 persoane / 7 nopti) ori pe weekendul cu 1 mai (100 Euro / 2 persoane / 3 nopti). In fine, promit ca revin cu Balchik-ul mai ales ca avem dreptul sa facem rezervari pana pe 6 aprilie cel tarziu deci tre sa ne grabim si noi si voi. Interesul nostru e sa va avem aproape.
Dupa Balchik… agitatie mare cu 1 martie si 8 martie, mai ales ca a picat o data cu inchiderea Becker Brau-lui vechi si mutarea tuturor clientilor la Becker Brau Live Music-ul nostru…pe care-l stiti…
Ce-am mai facut? Am facut site-ul ASHA Media Events: www.ashamediaevents.ro. Pe care tot imi promiteam ca-l fac de mult si… cam era cazul.
Iar acum sunt prins in cateva evenimente aflate in stadii diferite (negociere, pregatire, derulare).
Si…cam atatea scuze am. Suficiente?
Ah, da! Din 2 aprilie voi fi mult mai liber! Poate cu ocazia asta o sa scriu mai des. Va povestesc eu ce si cum.
Asadar, cuvinte cheie in ultima perioada(ca tot sunt la capitolul definit cuvinte cheie pt site-ul ASHA Media): demolari, canapele, Ikea, pat, Balchik, demisie, site, evenimente, bere, catering, flori, covorase, fanfara, lcd-uri, factura, contract, avans, bani. Maimutza. Si acu somn.
Ah, ce urasc sa scriu pe fuga!
Gata, noapte buna. Sau buna dimineata.
Best regards,
Me. Fitzosu’.

Cica leapsa

Oooof, am ajuns sa joc iar leapsa. Se tot tine de capu meu o prietena ca cica “m-a provocat” sa joc urmatoarea chestie:
Ia cartea care este cea mai aproape de tine. Deschide-o la pagina 123. Găseşte a 5-a fraza. Postează pe blog textul următoarelor 4 fraze cu aceste instrucţiuni. Nu îndrăzni să scotoceşti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”. Dă leapsha mai departe altor 6 prieteni.
Cum fiecare are piticii lui, am si io piticii mei si cel putin unu isteric … un profitor de altfel … cu siguranta imi tropaie pe creier acuma si tipa: “la ce bun, ce castigi, care-i faza, unde-i ghisheftu’?”. Si vine altu’ si mai profitor care-i raspunde: Hai ma sa n-o suparam pe Oana … doar ea e prima care a pus pe blogul ei link catre blogul meu. Si face si evenimente cu ASHA… In concluzie, poftim, leapsa:

De indata ce mi-a perceput ironia, s-a inchis ca o stridie. Doua saptamani nu ne-am mai vazut.
La insistentele mele, a iesit din imbufnare. Din nou am avut lungi convorbiri in care mai putin contau cuvintele si mai mult intentia: ne doream sa vorbim, nu conteaza despre ce.

(Nu prea-s ele toate fraze … dar ma rog.)
Pascal Bruckner: Iubirea fata de aproapele.

Na, ca m-ati prins. Iar Bruckner

Bun. Si acu’ cica sa numesc 6 prieteni sa le dau leapsa. Pai n-am atatia! :-)
So, primii 6 care citesc sa ia leapsa si sa puna comment-uri! Al 7-lea nu se pune!
Si acu, cine se baga la un sotron? Sau “Tara, tara vrem ostasi”.

2008

Eeh, bine v-am regasit! Stiu… n-am mai scris demult, am primit mesaje ca am parasit blogu’. Dar ce decembrie am avut! Cu cantari la club si multe petreceri corporate, ashea, ca de sfarsit de an. Si in afara de ele am facut ture intre serviciu si casa, am alergat cu tot felul de acte, mi-am cumparat tot de felul de chestii….
La inceputul lui decembrie am dat fugutza de doua ori pana la Balchik unde am facut cea mai tare investitie din ultimii ani. Frumos rau la Balchik … pana si iarna. Asta ca tot n-am apucat sa termin povestea de asta vara… Dar o sa va tot povestesc despre Balchik asha ca nu-i bai. Pana atunci insa, va mai spun o data: vizitati Balchik-ul, merita!
In rest, am apucat sa si bolesc, norocul meu (sau nu) tocmai in zilele de Craciun cand eram “liberi de contract”. Astfel incat n-am apucat sa-mi fac bradul pe care l-am primit cadou si care sta saracutzul si acuma pe balcon :-(. Dar ce brad sa fac cand eu nu reuseam sa ma ridic din pat de febra. Noroc ca a avut cine sa ma cocoloseasca si sa ma doftoriceasca… :D. Ce-s eu alintat in general, dar ce alintat si prapadit si vai de capu meu sunt cand ma loveste boala si ma tranteste de nu ma vad. Asta e, daca ma imbolnavesc rar, atunci cand o fac e cea mai mare tragedie! :-))))
Dar m-am pus pe picioare, trebuia! Caci Revelionul m-a prins pe strada. Pana la 23:30 am cantat la Crown Plaza si apoi fugutza la Becker unde am ajuns la 00:05 facand slalom printre petarde si artificii. Carevasazica 2008 o sa-l fac tot pe drumuri. La Becker cum am ajuns m-am torpilat cu whisky si Red Bull si am petrecut apoi pana dimineatza.

Si uite-asha s-a dus 2007. Un an care a inceput tare prost dar s-a redresat pe parcurs. Un an care a inceput cu o iubire pierduta si s-a terminat … mmmmm … sweet … december :-). Un an cu o vacanta linistita, cea mai frumoasa vacanta de pana acum. Peste 4000 de km calare pe noua mea iubire, my Sweet Little Bitch. Peste 100 de concerte – adica vreo 300 sute de ore pe scena. Vreo 100 de litri de bere spre incantarea singurului meu rinichi. Tot cam atata Red Bull ca sa ma tina treaz. Peste 10000 de tigari … de prost… :-))). Cativa prieteni noi. Si 54 de articole pe blog, asha, de amintire… poate putine, poate multe. Aaaaaaaah, si era sa uit…conform socotelii unora… un an cu 365 de femei (una pe noapte, asha ziceati, nu?) =))). Cifra asta sigur o depasesc in noul an…ca e bisect! :-P. Dar despre asta o sa mai vorbim noi…

Si uite asha a venit 2008… Cam friguros … Si cu muuulta zapada. Imi vine sa-mi iau campii si sa fug in tarile calde! Ca domn primar Videanu. Il doare pe el la bascheti ca in Bucuresti sunt nametii cat casa, cica el e cu burta la soare…parc-ar fi prima oara cand face asta…Lasa dom’ primar… ca noi platim impozit… la stat. La statul dvs. la soare! Sa traitzi bine!
Cat priveste 2008-ul… am ambitii si planuri mari pentru anul asta. Si am eu un feeling ca o sa fie un an tare bun. Ceea ce va doresc si voua.
La multi ani.

O poveste de dragoste sau "De ce o mai iubesc pe M" (4)

– La cateva zile dupa povestea cadoului, M mi-a spus ca ar vrea sa iasa weekend-ul urmator cu o prietena in oras pentru ca prietenul ei pleaca din capitala. Nu inainte de a-mi spune inca o data ca ea nu iese cu mine, ci cu prietena ei, i-am smuls totusi promisiunea ca va incerca sa vina in acelasi club in care eu stabilisem deja ca ies cu prietenii mei. Si astfel, sambata seara ne-a gasit pe amandoi intr-un club din Bucuresti, in mijlocul unei multimi total euforice ce-si reprima laolalta frustrarile din timpul saptamanii cu alcool, dans si priviri incarcate de erotism. Ne-am salutat, ne-am zambit, ne-am facut cu ochiul … Am avut nevoie de doua beri – pentru curaj – ca sa ma duc, un pic ezitant spre ea si, din vorba in vorba, sa-i spun ca mi-as dori sa o sarut. S-a uitat la mine… ochii ei ziceau da … dar raspunsul a fost ceva de genul:
– Hei, fii cuminte, ne vede lumea … pe un ton ce se voia a fi al unei fete ce-si dojeneste fratiorul prea zburdalnic.
– Nu se uita nimeni la noi, prietena ta este la baie iar in rest, daca ne-ar vedea cineva, n-ar conta.
– Mai bine nu, zise ea … dar in acelasi timp capetele noastre s-au apropiat cautand parca sa ne intelegem mai bine in zgomotul acela infernal … atingandu-ne, ca din greseala, o secunda, buzele. M-am departat apoi spre grupul meu de prieteni, intorcand din cand in cand capul dupa ea. Avea din nou privirea aceea de copil prins in ciresul vecinului…vinovat ca pofta l-a impins sa sara gardul pentru a gusta macar un pic din … “fructul oprit”.
Nu stiu exact cand a plecat insa la un moment dat m-a sunat sa ma roage sa ies din club pentru ca ar vrea sa vorbeasca un pic cu mine. Mi-am aruncat haina pe mine si am pasit grabit pe scari in sus. Ma astepta singura, in mijlocul strazii. Pe prietena ei o urcase intr-un taxi spunandu-i ca ea il va asteapta pe al doilea. Eram pe o strada din centrul vechi al Bucurestiului, mai mult pustie, pe care treceau sporadic cupluri iesite din cele cateva cluburi din zona grabindu-se spre casa pentru a incheia noaptea intr-un mod … constructiv. M-am apropiat de ea si, ajuns in dreptul ei, a tras aer in piept, pregatinde-se parca sa plece din bloc-starturi in finala olimpica de 100 de metri, spunandu-mi apoi cu o privire speriata:
– Uite de ce te-am chemat, voiam sa-ti spun ca …(a urmat o pauza teribil de lunga) TE VREAU. In seara asta…izbucni ea! O reactie de descarcare pe care am s-o mai intalnesc o data la ea, cateva luni mai tarziu…
Acel “TE VREAU” a picat ca un trasnet. Si acum mi-l aduc perfect aminte … In clipa aceea nu mai existam decat eu si ea. Eram ca intr-un univers paralel. Totul in jurul nostru nemiscat… Doar noi doi … Ne-am aruncat pur si simplu unul in bratele celuilalt, gura in gura celuilalt, limbile noastre dansand in cel mai erotic dans. Ne devoram pur si simplu. Mainile noastre se incolaceau strans in jurul trupurilor noastre, incercand parca sa recupereze lunile pierdute…Ne atingeam, ne pipaiam… acolo, in mijlocul strazii…si totusi, departe de toti.
Nu stiu cat a durat acel sarut… O vesnicie? Un minut? Einstein avea dreptate. Timpul e relativ … Al naibii de relativ.
Era doar inceputul … inceputul primei noastre nopti de dragoste, pasiune si desfrau.

O poveste de dragoste sau “De ce o mai iubesc pe M” (3)

Am promis … si incerc sa ma tin de cuvant.

…….
Am plecat incet spre casa bulversat de ceea ce se intamplase … si totusi zambind … in sufletul meu se intampla ceva … simteam ca se va razgandi … intre noi era o atractie incontrolabila… intre noi avea sa se intample cea mai frumoasa, pasionala, nebuneasca iubire.

A doua zi dimineata ea a fost cea care a dat primul mail. Sa ma intrebe ce fac. Avusesem dreptate! Intr-un fel sau altul, intr-un moment sau altul, va veni la mine. Dar am hotarat sa o las pe ea sa faca urmatorul pas. Ne comportam amandoi ca inainte, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Asta cateva saptamani bune. Tot ceea ce faceam era sa-i aduc aminte din cand in cand ca sunt atras de ea, ca o doresc. Dar fara a mai forta in vreun fel nota.
Uneori ma suna seara tarziu… si-mi spunea doar ca voia sa vada ce mai fac. Simteam in glasul ei o tristete, uneori simteam si lacrimi. Stiam ca se certa cu el, desi nu mi-o spunea niciodata. Dar faptul ca ma suna pe mine cand ii era greu, insemna mult.
– Ce ciudat… Daca se certa cu el de ce statea cu el? Mi se pare ciudat si unfair sa te certi cu iubitul si sa-l suni pe altul sa-ti cauti alinarea.
– Ai inceput deja s-o judeci? Hahaha. Tu n-ai facut-o niciodata?
– Ba da. Nu, dar …
– Ma faci sa rad. Nu conteaza. O sa-ti raspund. Ti-am mai spus-o si o sa ti-o mai spun. Tu chiar crezi ca sufletul tine cont de vreo regula? De vreuna din regulile stupide care ne inconjoara si ne limiteaza existenta? Sufletul face ce e bine pentru el. Si daca bine pentru ea era sa ma sune pe mine, daca ea isi gasea linistea cand ma auzea pe mine, asta facea… O sa vezi … La un moment dat ea isi va gasi alinarea cu altul… dupa certurile cu mine. Chestiile astea se intampla! Si e normal sa se intample! Toti le facem dar cand auzim de altii ca au facut-o … sau si mai rau, cand ni se intampla noua, ni se pare cel mai cumplit lucru de pe pamant.
– Bine, dar daca se certa cu el de ce nu-l parasea? De ce nu venea la tine?
– Sunt doua lucruri de care o sa tot pomenim in povestea asta. Dependenta de celalalt si frica de necunoscut. Amandoua, paradoxal, pun piedica atat in dezvoltarea unei relatii armonioase cat si in desprinderea dintr-o relatie. Am fost invatati sa ne bazam pe celalalt in loc sa ne bazam pe noi insine. Si am fost invatati sa ne fie frica. Si atunci, nu e asa usor sa spui: Eu plec. Trebuie sa ai o motivatie suficient de puternica incat sa te bazezi pe ea. Adica, trebuie sa te legi, trebuie sa depinzi din nou. De altcineva. Nu poti pleca fara ca, ombilical, sa fii legat de altcineva. Frica de necunoscut e foarte mare. Frica…si dependenta …Dar o sa mai vorbim despre asta. Hai sa revenim.
– Ok.
– De ziua ei m-a intrebat daca vreau sa vad ce cadou a primit de la colegele ei. Binenteles ca voiam. M-a avertizat sa nu rad. Dupa multa munca de convingere s-a lasat induplecata … sa faca lucrul pe care oricum voia sa-l faca :-).
– Da, da. Cunosc genul. Si ce primise?
– Mi-a trimis o poza. Cu ea, cu cadoul in brate: prima mea carte. O carte ce nu avusese mare succes, habar n-aveam ca mai exista undeva de vanzare. Dar pe care prietenele ei se pare ca o gasisera intr-o librarie uitata de lume.
– Vaaaai. Ce dragut!
– Dap. Binenteles ca nu era intamplator cadoul… Iti dai seama ce revelatie am avut in ziua aceea? Ea li se destainuise lor, prietenelor ei, despre mine… Mi-am dat seama, inca o data, ca nu ma inselasem. Sufletul ei tresarea cand se gandea la mine…iar ea le impartasea asta prietenelor ei.. Ce putea fi mai frumos?
– Doamne, dar la voi a fost o intreaga telenovela pana sa … De cate semne aveai nevoie ca sa faci ceva? Te credeam mai tupeist. Trebuia s-o iei pe sus!
– Mda. Marile iubiri se castiga greu si se pierd usor, asa se zice, nu? De cate semne … nu stiu … promisesem ca o las pe ea sa vina, cand vrea ea. Si pana la urma a venit. In cel mai surprinzator, pasional si erotic mod cu putinta. Exact cum nu-mi imaginam ca o sa se intample …

Vineri la Becker Brau Live Music…

Saptamana trecuta a fost una full pentru noi. Cu o cantare la Sinaia miercuri pentru Transelectrica-Siemens, joi si vineri in club, sambata un party tot in club pentru un congres al medicilor si duminica … din nou la club, un club cam gol ce-i drept, dar a fost prima duminica cu trupa din toamna asta.
Vineri seara a fost una din cele mai frumoase seri la Becker de pana acum.
Va postez doar cateva poze. Ar mai fi una de postat dar … nu ma lasa (co)proprietara drepturilor de imagine… cei care au fost vineri seara stiu de ce ;-) … pentru ceilalti insa, imi pare rau, data viitoare incercati sa fiti prin preajma. :-D
Pentru poze, thnks to Dan&Laura.


As mai avea o poza cu mine si cu o mica dihanie paroasa de rasa canina si anume labrador, langa bestia mea si a lui Dan, si ele tot de rasa, de data asta Yamaha – de la gratarul de sambata, dar, tot asha, trebuie sa cer acordul proprietarilor…sa vad daca mi-l dau. :D

In rest, da, stiu, am promis ca va chinui cu niste intrebari… n-am uitat. Si…probabil ca am sa va chinui si cu povestea despre M.

A, apropos, asha, de deschidere… O intrebare pentru fete. Chiar vorbeam cu o prietena si-i povesteam despre cineva care dupa ce s-a descotorosit de fostul il cauta sa-l intrebe daca este ok. Si concluzia ei a fost: “E clar ca nu-l iubeste. Are doar un sentiment de vina pe care incearca sa si-l acopere, asa am facut si eu. N-are legatura cu iubirea sau cu faptul ca i-ar pasa.”.
Carevasazica asha sta treaba? In fiecare zi aflu ceva nou despre voi … si probabil si cand oi muri n-o sa stiu tot. Si voi vreti sa ma puneti sa-mi dau cu parerea despre M …

Noapte buna … sau buna dimineata.