Marturisesc ca am plans cand am vazut clipul asta. Am plans de bucurie, de o bucurie care mi-a umplut inima cu speranta. A fost un moment din ala in care ti se dau peste cap toate prejudecatile, un moment din ala in care te bate cineva pe umar si-ti sopteste: vezi ba, oamenii nu-s asa rai precum ai tendinta sa crezi, strada nu e o jungla in care primeaza lupta pentru supravietuire cu orice mijloace. Nu, uite ca oamenii pot sa fie buni, frumosi, calzi… Pot sa fie oameni!
Bravos natiune, m-ati facut sa ma simt minunat. Imi vine sa ies asa pe strada si sa iau oameni in brate.

Frumos! Me happy :D.

[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=GikOCfKnrPw[/youtube]

“Daa, mi-ar placea mult sa desenez. Dar n-am mai stat in fata sevaletului de vreo 20 de ani. Daca o sa rada lumea de mine? Sau sdaca n-o sa-mi placa mie ce a iesit?”

“As vrea ca la urmatoarea sedinta sa ma ridic in picioare si sa propun solutia asta. Dar daca ceilalti nu vor fi de acord cu mine? Stiu ca am dreptate si stiu ca merita incercat, dar daca ceilalti nu cred asta?”

Trezeste-te OMULE! Si daca lumea iti va aprecia creatia? Si daca O nu te va refuza? Si daca ceilalti vor fi de acord cu tine?
Si daca nu actionezi acum, nu cumva pierzi mai mult? Chiar cu riscul de a fi dezamagit, de a fi refuzat, de a avea un esec, nu merita mai mult SA INCERCI?

Mai tii minte cand erai copil? De cate ori ai cazut pentru a te ridica? De cate ori ai plans si ai luat-o de la capat? Te-a oprit ceva sa incerci? Ce s-a intamplat pe parcurs de ti-a disparut curajul? Ai crescut? Unde ti-este bucuria de a incerca? Unde ti-e curajul, dorinta, pasiunea, ardoarea, increderea de a incerca la nesfarsit … pana vei fi reusit? Cine te opreste sa te joci? Cine te opreste sa creezi? Cine te opreste sa visezi?

ACUM cine sau ce te opreste? Acum, nu “poate maine”. Incearca! Lasa copilul din tine sa incerce din nou!

Subsemnatul Guran Laurentiu Cristian, in etate de aproape 36 de ani, mergand spre 40, necasatorit, de profesie liber-profesionist, ma autodenunt prin prezentul articol de blog ca inca imi face mama de mancare si inca ma duc saptamanal din cartierul Pantelimon in cartierul Rahova cu sacosa plina de casolete goale si ma intorc cu ea cu casolete pline cu bunatati. Azi de exemplu mi-a facut ciorba de vita, limba cu taitei si cartofi cu branza la cuptor. Yummmmy.
Si nu mi-e ma rusine, nu mi-e. Ce, e mama mea. Bine, daca de maine ar refuza sa-mi mai faca mancare, cred ca va trebui sa ma insor!
Dar nu, nu luati in calcul aceasta varianta, ca m-am gandit la ea, spre dezamagirea bunicii care nu ma mai vede o data insurat:))). Mi-as angaja o filipineza. Ca thailandezele vorbesc engleza spurcat, va spune baiatu’. Deci filipineza. Dar tot trebuie s-o duc la un training de facut sarmale la mama :))

Te pup mamaaaa!
Sursa foto: Bucataria Romaneasca.

A trecut ziua mamei si am uitat ca fix de ziua ei se implinesc 3 ani de cand m-am despartit de ea. Ea, cea mai nociva din viata mea. Ea, cea mai cheltuitoare din viata mea. Ea, cea mai ticaloasa si perfida din viata mea.
De altfel e foarte bine ca am uitat, asta era si ideea, sa nu numar zilele de cand ea nu mai e. Asta e una din greselile majore a celor care incearca sa se desparta si sa uite. Sa numere secunde, minute, ore si zile si sa se agate de tot felul de artificii ca sa se gandeasca tot la ea. De fapt, ceea ce fac este sa se gandeasca non-stop cum sa se intoarca la ea.

Si ce bine ca a existat o carte care sa ma invete ca nu asta e reteta. Dimpotriva. Sa te desparti e usor. E atat de usor incat nici o clipa in astia 3 ani nu mi-a trecut prin minte sa ma reintorc la ea.
Stau cateodata si ma uit la unii dintre voi cum traiti intr-o astfel de relatie. Si va vad tinand-o de mana, strans. Si imi vine sa strig la voi: baaaai, arunc-o, da-o dracului de boarfa! Cineva v-a spus insa ca daca ii dati drumul o sa suferiti. O sa suferiti pe dracu. Va spun eu, e foarte simplu. Trebuie doar sa va opriti si sa respirati. Sa respirati aer normal.
Lasati-o dracu de tigara!
Multumesc Allen Carr pentru ajutor. La cat mai multi fosti fumatori.

P.S. Cel mai mult mi-as dori sa nu-mi mai vina fumul in nas cand sunt pe scena si am nevoie de aer. E cumplit! Si v-o spune un fost fumator inrait! Ne vedem vineri la True Club si sambata la Music Club. Poate … cine stie ;)

[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=mhLKnR6El0c[/youtube]

La Multi Ani le spunem Nicoletelor si Nicusorilor. Maine seara va serbam la The Tube!
Si odata cu Mos Nicolae putem spune ca au venit oficial si sarbatorile. Ce ziceti, sa cantam si piesa asta?
Laurentiu Guran & ASHA

[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=jPZE7gG610c[/youtube]

Vaaai, cate amintiri am din Music Club! Acum aproape 10 ani botezul adevarat, muzical vorbind, prima cantare serioasa, 3 reprize de 40 de minute, l-am primit in Music Club.
De fapt, primul contact cu Music Club il avusesem cu cateva luni in urma. Lucram pe vremea aceea la Orange si toti colegii vorbeau de locul asta ca fiind ultima fitza. Cine era corporatist acum 10 ani stie despre ce vorbesc pentru ca Music Club era locul in care se intalneau toti! Inclusiv publicitarii, inclusiv Bogdan Naumovici, actualul actionar principal al clubului. Bogdane, cred ca tie trebuie sa-ti multumim ca Music Club a ramas in picioare atatia ani… mai ales ca atunci cand l-ai preluat ai facut-o din dragoste pentru locul asta. Ei bine, am ajuns si eu la Music intr-o seara. Era ceva lansare de disc, fusesem invitati de MediaPro Music, casa de discuri cu care eram sub contract pe vremea aia. Era full, full, tin minte si acum ca abia aveam loc pe scari. A fost dragoste la prima vedere. Scena, luminile, mesele, mocheta, trupa, atmosfera, oamenii… Toate dadeau senzatia aia calda si primitoare ce s-a pastrat pana azi. Atunci mi-am zis, “maaaamaa, trebuie sa cant si eu aici!”.
Si cum intotdeauna in viata mi s-a intamplat ceea ce mi-am propus, s-a intamplat si asta. Eram la inceput de drum cu trupa ASHA, cred ca avusesem 4-5 concerte la activ cand am primit un telefon de la Cortez, solistul de pe atunci al trupei 13, sa ne intrebe daca putem sa-i inlocuim intr-o seara. Oaaaaa, cat am repetat in alea doua saptamani. Mamaaa, cum numaram pe scena piesele din playlist, curios daca ma tine vocea…
Iar de atunci, Music Club a fost intotdeauna … ca prima dragoste. Ba mai mult de atat, caci la prima dragoste nu neaparat te intorci, ori eu la Music m-am reintors si ma voi reintoarce oricand cu drag. Si de atunci incepand … se fac aproape 10 ani … nici nu pot numara zecile de concerte si de nopti, miile de oameni, sutele de pahare … goale.
Astazi Music Club face 10 ani. Sa bem (inca) un pahar zic!
La Multi Ani Music Club!

E, si uite si o mostra de acum … aproape 10 ani. Scurta.

Aaa, sa nu uit, anul asta este primul revelion pe care-l fac in Music Club! Me happy!
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=FXl-T9uOYqs[/youtube]

Am postat zilele trecute pe facebook poza de mai jos de la ultima petrecere privata la care am cantat cu ASHA. Si am primit de la diverse persoane intrebarea ce e cu firele alea de imi atarna din ureche. De altfel aceeasi intrebare o primesc si cand sunt vazut pe la concerte.
Firele alea portocalii sunt de fapt un singur fir ce tine unite doua dopuri de urechi. Utilitatea dopurilor ar trebui sa va intereseze si pe voi. Si ca sa ma intelegeti despre ce vorbesc o sa va povestesc o istorioara.
Read more

Am sunat-o pe mama sa-i spun La Multi Ani. Si am anuntat-o si ca am pus piesa noua pe net. Mama e cel mai mare fan – a innebunit vecinii cu playlistul nostru de pe youtube. Si am si prevenit-o: mama, vezi ca e o piesa cu sex. Adica asta Read more

AVERTISMENT
Daca te consideri facand parte din generatia “bumtzii, bumtzii” – filmul asta n-o sa-ti placa! Daca esti impatimit al genului “minimal” (ce naiba o mai fi si asta), trebuie sa stii ca minimal cu chitare si cu tobe nu prea merge! Daca iti place sa te duci in cluburi de fitze unde starul serii este nustiuce DJ celebru si nu ai auzit in viata ta de Aerosmith, Bon Jovi, Joan Jet Read more