Jurnalul Fericirii nu-l gasesti pe Facebook.




Stau si ma gandesc la noi cati dintre miliardarii nostri se implica in actul educational? Cum face nenea Bill Gates si jos palaria pentru ce face! Uitati-va la filmuletul de mai jos ce analiza face. Si cata dreptate are! Recunosc ca am ramas uimit si impresionat cata implicare si pasiune gasesti la un om care n-are grija zilei de maine. Nici el si nici familia lui muuulte generatii de acum incolo.

Cati milionari romani sunt interesati de ce se intampla cu educatia in aceasta tara? Cati au invatat ca trebuie sa mai si dai, nu doar sa iei? Cate fundatii care sa sprijine si sa investeasca in educatie au facut si sustin Becali, Tiriac, Tantareanu, Patriciu, Copos, Videanu, Udrea. A, astia ultimii sunt politicieni. Si milionari, dar ce mai conteaza. Cati dintre politicienii nostri sunt preocupati de fenomenul numit educatie? Cand vom intelege ca bordurile, asfaltul, retrocedarile aduc profit pe termen scurt pe cand cartile, citite – nu arse, aduc profit de-a lungul a generatii? Si nu vorbesc aici de profitul adus de mafia manualelor alternative… Cand vom intelege – noi ca neam – ca o natiune se poate dezvolta, poate creste si poate avea rezultate doar prin educatie, printr-un sistem educational competitiv in care profesorii sa fie motivati, evaluati si remunerati pe baza rezultatelor.
Si chiar, cati profesori sunt cu adevarat pregatiti, cati profesori au ceea ce se cheama har? Eu imi aduc aminte din scoala de 2 … maxim 3 profesori cu daruire, cu har… Iar asta se intampla acum muuulti ani… intr-un liceu cu pretentii si rezultate. Acum cred ca e mult mai grav. Cine oare se mai duce sa predea in scoala?
De ce nu investim in educatie? Socoteala este simpla: un copil care acum intra in clasa a9a – in 10 ani este in piata muncii… pregatit mai mult sau mai putin. Sau deloc! In 10 ani incepe sa-si scoata investitia. Asta binenteles daca ramane in tara. Daca pleaca, va aduce profit altora. In 10 ani! Vi se par multi? Trec repede! De 10 ani e Base presedinte, de exemplu…
Functionam pe principiul bolnav ca o natiune indobitocita poate fi condusa usor. Poate fi prostita usor. Poate fi furata usor. Scoala romaneasca in momentul de fata e jalnica. Chiulul, furtul, necititul sunt ridicate la rang de smecherie (si eu am chiulit, toata lumea a facut-o. Eu chiuleam sa ma duc la repetitii de exemplu. Dar am citit. Si inca citesc.) Profa mea de romana din liceu – pe care o iubesc si o stimez pentru ceea ce a reusit sa-mi insufle – ne intreba la inceput de trimestru ce-am citit in vacanta. Si primea inclusiv raspunsuri gen “Libertatea si Pro-Sport”. Rare, dar le primea. Ma intreb, oare acum mai citeste cineva ceva? Poate doar varfurile … iar pe acelea nu le incurajam, nu le motivam. Dimpotriva. Mai bine le lasam sa plece. Sa profite altii de pe urma lor. Iar cei care raman … e plin facebook-ul de “iubestema”, “sa fi prost”, “intelege-ti ce vreau sa spun”?… Trist. Iar asta nu e viitor…e un prezent trist, fara viitor.
Oare ne vom trezi vreodata la realitate? Macar copiii copiilor nostri…

Si ca sa ma intorc la titlu … Jurnalul Fericirii e o carte, nu un oracol! Si nu o gasesti pe Facebook. Doar in biblioteca. Sau pe Kindle ;). Iar pe tipul care a scris-o il cheama Nicolae Steinhardt. Un evreu roman care a mai scris o carte pe care ar trebui sa o citeasca miliardarii nostri. Se cheama Daruind vei dobandi.
Am zis.

Daca ti-a placut acest articol aboneaza-te prin mail!

Similar Posts:




Comments

Laurentiu-Guran.ro

No Comments

Leave a Reply

EnterClick.ro - Generator trafic web

Facebook