Am fost la mamaia




Nu, nu la Mamaia – Constanta ci la mamaia – valcea, la mamaia mea. La bunica. Din pacate a fost o vizita scurta si nu am apucat sa fac prea multe. Dar am reusit sa-mi satisfac cateva placeri incomparabile cu nimic pe lumea asta.
Am reusit sa pipai cu talpile pamantul. Asa cum obisnuiam in copilarie, primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns la tara a fost sa ma descalt, sa raman in talpile goale si sa simt pamantul incins de soare. Un obicei de care radeau ai mei de cand eram mic si pe care-l fac si acum, la 31 de ani. De ce imi place sa-mi arda talpile in asfaltul incins din fata casei, sa ma intzep in pietricele si sa calc prin iarba ca sa ma zgarii in ciulini?
De ce am nevoie de acest contact primar cu pamantul? Habar n-am. Dar imi place, imi place la nebunie. Terminatiile nervoase ale talpilor mele se trezesc din somnul letargic indus de incarcerarea in conversi, adidasi, pantofi si alte inchisori. Odata cu atingerea aspra a pamantului de tara, talpile mele se trezesc la viata si se bucura.
Sentimentul de libertate, transmis prin complexe trasee nervoase, iti cucereste intreg corpul. Si uiti. Uiti de griji, afaceri, contracte, rate, datorii. Redevii copil.
In tot acest ritual de intoarcere la copilarie, al doilea pas este sa raman la bustul gol. Sa simt soarele cum ma arde. La tara n-am nevoie de crema de soare. N-am avut niciodata nevoie. Nici cand mergeam cu vacile la pascut, zile de-a randul, nici cand scoteam cartofi sub cerul liber, nici cand ma urcam in pomi sa mananc prune, mere, pere… La bustul gol si in pantaloni scurti. Asta era singura tinuta admisa. Imi placea sa ma arda soarele, imi placea sa ma prinda ploaia si sa ma racoreasca. Ploaie de vara, cu picaturi mari si reci… Nu te feresti de ea, cum face lumea la oras. La orice strop de ploaie ii vezi pe toti fugind ca furnicile sa se adaposteasca. Si ce daca te uzi? Te usuci! Anul trecut am fost pana la mare pe motor si jumatate din drum a plouat torential. Asa, si? N-am murit.
Ploaia nu omoara. Ploaia racoreste.
Efectul talpilor goale a trecut. Sunt din nou la birou. Astazi am doua intalniri importante. Revin mai tarziu cu alte amintiri…

Daca ti-a placut acest articol aboneaza-te prin mail!

Similar Posts:




Comments

Laurentiu-Guran.ro

4 Comments

  1. …eu traiesc la tzara…aici ai libertate deplina…in fiecare zi suntem copii…indiferent de varsta

    Reply
    1
  2. ……prin sudul tzarii…printr-un sat…

    Reply
    2
  3. Ce sentimente placute am regasit citindu-te … mie mi-a ramas adanc impregnata senzatia pe care o aveam la prima “descaltare” din an. Cred ca de fapt, in mintea mea, asta marca prima zi de vara. Talpile mici, tinute in sosete si pantofi toata iarna, erau sensibile si simteau adanc fiecare pietricica, firicel, denivelare. Iar pana la sfarsitul verii, toamna marcata de prima “incaltare”, puteam merge chiar si pe miriste, prin graul proaspat taiat, cu pielea deja asprita, fara sa mai simt nimic… Mi-e dor.

    Reply
    3

Leave a Reply

EnterClick.ro - Generator trafic web

Facebook