Despre destin, viata si … moarte




Nu voiam sa scriu nimic despre subiect pentru ca ma enerveaza ca atunci cand moare cineva totul se transforma intr-un megashow de prost gust. Binenteles ca si comunitatea de bloguri a reactionat la fel, in cautare de vizitatori noi.
Astfel incat o sa evit sa pronunt numele, tocmai pentru a nu cauta prin asta indexarea pe google dupa cuvinte cheie ca M … J … asha cum fac altii. De exemplu, pe Zelist.ro la ora la care scriu acest post sunt 25 de posturi “cele mai citite” azi. 11 dintre ele au in titlu si/sau in continut numele care sta pe buzele tuturor in aceste zile. Ba chiar unii, la misto cica, fac excese scriind numele respectiv in toate formele posibile (variante corecte, incorecte, porecle, variante fonetice, etc.) pentru a prinde toate cautarile pe google . Nu o sa dau nici un link catre articolele respective, pentru a nu pune si eu umarul la succesul unora pe spatele mortilor.
Mi-a atras insa atentia, via Florin Grozea pe twitter, o scrisoare postata de Lisa Marie Presley pe Myspace si pe care va invit sa o cititi aici.
Ceea ce m-a frapat si m-a facut sa scriu despre acest lucru, este marturia ei ce-mi confirma inca o data ceea ce gandesc referitor la destin, la viata si, inevitabil, la moarte.

Tristetea nemarginita pe care Lisa o descrie vis-a-vis de imposibilitatea ei de a “salva” un om, dezamagirea fata de nereusita sa spun un singur adevar. Acela ca orice ai face, nu ai cum sa intervii in destinul unui om. Este imposibil sa schimbi un om caci omul isi alege singur cursul vietii, indiferent de interventiile altora in viata personala si, indiferent de vointa celor din jurul tau, destinul ti-l faci singur. Da, poti sa te schimbi. Dar doar daca VREI tu, nu daca vrea celalalt…sau altul. Poti sa te schimbi din dragoste, dar dragostea nu te poate schimba. Pentru simplul motiv ca din dragoste este ceva interior, iar dragostea este ceva din exterior, ceva ce primesti…si-atat.
O alta concluzie pe care pot s-o extrag din mesajul Lisei este destul de simpla, desi destul de greu de inteles si de acceptat. Caci am fost invatati si ni s-a spus ca destinul este o chestie pe care nu poti sa o controlezi. Ca ceea ce ti-e scris sa ti se intample ti se intampla. Scris de cine? Chiar de tine. Doar de tine. Iar marturia Lisei privitoare la omul langa care a stat cativa ani exact asta spune, ca omul, in perfectiunea sa, si-a faurit un destin, ca omul, in perfectiunea sa, si-a desenat intreaga viata, pas cu pas, detaliu cu detaliu. Si a desenat-o asa cum a vrut, a controlat-o asa cum si-a dorit. Si si-a schitat pana si moartea. Pentru ca omul pana la urma tot moare si daca clipa in care mori nu poti sa ti-o alegi, felul in care o faci (moartea) poti sa ti-l alegi, constient sau nu. La fel ca viata, caci moartea este parte din viata, totul este o chestiune de alegere.
Privita astfel, moartea unui om nu poate fi vazuta cum este zugravita astazi la TV. Nu poate si nu trebuie sa devina un spectacol si nu poate si nu trebuie inteleasa ca un soc, ca o tragedie. Moartea, la fel ca viata, este, in definitiv, ceva normal pentru cel care “o traieste”. Pentru cei din jur da, pare anormala. Pentru simplul motiv ca nu sunt parte din ea. Sunt doar niste spectatori, niste simpli observatori sau, cel mult, cum spuneam altadata, simple instrumente.
De aceea nu vreau si nu pot fi de acord cu acest spectacol mediatic ce se intampla in aceste zile, cu aceste bocete nesfarsite si regrete eterne. Omul trebuie apreciat in primul rand cat traieste. Nu spun ca nu ar trebui apreciat si dupa moarte, dar sunt sigur ca dupa o luna, doua … 6… totul se va stinge lasand in loc o mare tacere. Acum insa, ne batem cu totii cu pumnii in piept si facem concurs de cuvinte frumoase, regrete eterne si sincere oftaturi, toate insirate la un loc despre un om care tocmai a murit.

Daca ti-a placut acest articol aboneaza-te prin mail!

Similar Posts:




Comments

Laurentiu-Guran.ro

4 Comments

  1. profund. si categoric.
    lui Toma Caragiu i s-a spus ca va muri “de cadere”. si a ales sa nu calatoreasca cu avionul. stim ce cadere i-a adus sfarsitul.
    poate, acolo sus, dincolo de curcubeul care a aparut in seara asta, este ceva mai presus de alegerile pe care le faci.

    Reply
    1
    • Din cate stiu eu lui Toma Caragiu ii era frica de inaltime… Si cum zice o vorba din popor … de ce ti-e frica nu scapi… Se incadreaza perfect in categoria ALEGERI.

      Reply
      1
  2. se incadreaza ca nuca in perete.

    Reply
    2

Leave a Reply

EnterClick.ro - Generator trafic web

Facebook