-
20Jan2009
- comments:
- 5
Back from Amsterdam. Raspunsuri
Da, am facut-o si p-asta. Am fost la Amsterdam. M-am intors. Cu dureri de cap si probleme de memorie. De la ce oare? :))
Daca-mi aduc bine aminte, am citit o parte din comentariile primite la ultimul meu post chiar din Amsterdam. Si am vrut sa va si raspund. Ashea, sfidator. Sa va spun: sic, sunt la Amsterdam…si mi-e foarte bine :P. Dar… cred ca am uitat. De fapt nu-mi aduc aminte de ce n-am scris. Nu-mi aduc aminte cam de nimic. Cand am aterizat? Cand am ajuns la hotel? Cand am facut cumparaturi? Cati bani am cheltuit? Habar n-aaaaaaaaam. :))
Si nu, nu-s nici suparat, nici trist. Se pare ca nu s-a inteles prea bine mesajul meu anterior. Hehe. Am fost prea subtil? :P Bine, bine, recunosc. Nu am scris prea frumos. Dar m-am distrat. Am fost ironic. Si putini s-au prins cu cine! Cateodata imi permit si picanterii de genul asta. N-am voie?
Am trei “anonimi” care mi-au comentat articolul. (Ah, ce-mi place mie asta cu anonimitatea. N-as putea sa vorbesc cu google astia sa nu mai lase omul sa se semneze “Anonim”? Sa il oblige sa puna acolo o semnatura, ceva. Gen “Vasile”. Sau “Marcela”. Sau…”Wonder woman”. Ceva)
So…
Multumesc pentru urarile de nou an. Multumesc si pt cuvintele frumoase de genul “ai darul de a zice lucrurilor urate – nume frumoase”. Ei bine, uneori ma mai joc si invers. Si ma joc cu cuvinte “urate”. De fapt chiar imi place de multe ori sa ma joc cu expresii “urate”. Dar va asigur ca, uneori, cacatul in sine sau doar cuvantul care-l denumeste poate fi ceva inaltator. Depinde de unde-l privesti. Vezi teoria relativitatii. ;)
“un alt an crizat…pacat”. Nu am lasat intamplator sa imi “scape” cuvantul “criza”. Hai maaa, voi chiar credeti ce ne zic astia la TeVe? N-ati vazut si voi Zeitgeist? Poate nu. Il gasiti aici.
Acum, nu e cazul sa credeti tot ceea ce spun astia dar… Va trimit la o alta insemnare de-a mea. Asta cu “Inchideti televizoarele”. Na! Ca citez din mine :)).
“Nu pot sa nu ma duc cu gandul insa si la teoria conspiratiei. Am citit prea mult despre asta ca sa nu ma gandesc si la asta… War against terror, ha? Ura, razboi, arme… cea mai mare afacere din istoria omenirii. Bombardati cu ura … dam nastere doar la ura.”
Deci… acum un an eram bombardati cu “ura, razboi, razboi, ura”. Acum cu ce suntem bombardati? “criza, foame, recesiune, criza…criza…criza”. Nu vi se pare dubios de familiar? Culegi ceea ce semeni, right? Da, doar ca unii seamana criza… si tot ei culeg “roadele”. Nu vreau sa-mi inchipui cam ce averi se fac si se vor face in “criza” asta. Si nu de bani e vorba. Nu banii sunt averea. Banii sunt niste hartii fara valoare. Avere inseamna proprietati, aur… Chestii pe care unii o sa le cumpere ieftin perioada asta. Deci. Nici o criza. Nu murim de foame. Eu unul mi-am promis sa profit si eu de “criza” asta. Nu numai altii. Aveti ceva de vanzare? Hai, ieftin, ca e criza!
Unde eram? V-am spus io ca am probleme cu memoria. :)). La primul comment. Cu criza am spus, ce mai era de spus? A, da. “Fiecare din noi e un instrument pentru ceilalti pentru a-si indeplini visul.” Contrar altor opinii, ce considera absolut blamabila aceasta afirmatie si aceasta conceptie de viata, eu o consider teribil de corecta(si aici cuvantul teribil nu e folosit ca fiind neaparat un lucru rau, dimpotriva). Numai ca unii sunt constienti de asta, altii nu. Unii sunt constienti ca si ei la randul lor sunt niste instrumente, altii au impresia ca numai ei au dreptul sa ii foloseasca pe altii drept instrumente… Deci, maestre,in principiu, ai dreptate. Apropo. Aceasta apelativ – “maestre” – este un apelativ dintr-un alt comment, la un alt articol de-al meu. Nu stiu daca esti acelasi “anonim” dar cu aceasta ocazie o sa raspund si acestui text:
Dar invatamintele de genul “haideti sa ne iubim in loc sa ne scoatem ochii”, “make love not war”, etc. sunt valabile pana ajungi cu masina intersectie si refuza un dobitoc sa-ti dea prioritate. Nu-i asa ca-ti vine sa-l ucizi? Dai geamul jos (de la buton?), iti versi toata ura intr-o injuratura bine ticluita, dupa care mergi mai departe.
Si tot asa…
Cred ca esti tu intr-o perioada mai sensibila, sau pozezi.
Sa auzim numai de bine! :-)
O sa raspund acum pe scurt: Nu. Nu dau geamul jos. Pentru ca n-am geam. Mi-am luat motor! De acum un an ;). Are si ceva butoane si o maneta de care tragi si iti vine aerul conditionat bizonic direct in fata. Si da, uneori mai pozez. Pe motor. :)))
O sa incerc sa revin mai in detaliu asupra acestui aspect si asupra teoriei pe care imi bazez actiunile si gandurile.
Revenim la comentariile de la “De cacat”.
Cat despre optimismul mesajului “de cacat”, eu cred stimate domnule Laurentiu ca sunteti doar putin cam plictisit si revoltat pe stilul de viata!
Stimate domn/domnisoara (na, ca pot si eu), daca socotesti ca viata este o comoara ce se lasa descoperita pas cu pas, in fiecare zi, in fiecare minut si daca pentru descoperirea ei iti pui in lupta toate resursele si tot timpul (relativ) pe care-l ai pentru a descoperi fiecare colier, fiecare nestemata din ea … pana la ultima moneda …atunci da, recunosc, sunt putin cam plictisit si revoltat. Ar fi normal sa fiu asha. Si ar fi normal sa fiu asha mereu. Mai am atatea coliere si monede de descoperit…
Nu stiu daca sunt atat de interesant de citit. Ba chiar sunt absolut sigur ca vei gasi in biblioteca niste autori adevarati. Despre repertoriu, da, ai dreptate. Si eu vreau sa cant altceva decat Give me hope Johanna. :) Astept ziua aia in care pe piesa asta de doi lei jumate sa nu mai danseze nimeni in Becker Brau si toata lumea sa ceara in cor Love of my life! Se poate? :)
Cam asta e. Despre Amsterdam o sa va povestesc alta data. Nush de ce dar am impresia ca iar am fost ironic…
Later edit
Ha haaaaaa. Ce tare e ultimul comentariu! :)) Aia cu esteticu’ e geniala:)
Similar Posts:
Comments
Ma simt onorat/a de faptul ca am primit raspuns la ceea ce am scris!! Cat despre citit, din pacate nu mai este timp nici macar pentru “descoperirea” celor din jurul nostru.Mai citim ce mai scriu unii ce mai au parte cat de cat de o viata cat de cat boema!!Toate cele bune!!
vazusem filmul, l-am revazut asta seara si-s doar trista. nu scarbita, nu dezamagita, doar nespus de trista. love of my life… hehe, cautam sa vad daca aveti cantare vineri seara, daca reusesc sa scap fara ore suplimentare la job, am sa vin sa-mi serbez anii in beraria voastra, prea multi ani, prea mult timp pierdut, trecut, uitat, dus de parca n-a fost. si ajungi sa regreti niste ani…te trezesti intr-o zi ca ai copil mare, ca face sex, ca are viata lui si te intrebi “cand naiba a crescut atat? cat stateam peste program in inchideri, sau poate in timpul celui de-al doilea job..”
nu comentez, n-am caderea sa judec sau sa analizez, as vrea doar sa aud love of my life, sa am ragazul sa zambesc savurand o cafea si bucurandu-ma de muzica.
si nici macar nu ma mai enerveaza omniprezenta crizei, nici lipsa de informare, nici indolenta monumentala, nici egoismul absurd, imbatranesc si realizez doar ca o fac degeaba, ca n-ai cui vorbi, ca n-are cine te asculta, ca singurele lucruri agreate sunt cele superficiale, care nu aduc implicatii sau complicatii.
cat priveste calitatea de instrument ce o acordam si ni se acorda uneori, tine de cauza si efect. e mare lucru sa intelegi ca echilibrul e o granita a naibii de subtire, e si mai mare lucru sa inveti sa acorzi credit oamenilor, cel putin pana la proba contrarie. pacat ca intelegem si invatam mai tarziu decat ar fi ideal.
jos palaria, stimate domn, e prima oara cand scriu ceva pe un blog, am o problema din principiu cu aceasta forma de comunicare, insa reluarea filmuletului asta ( care, trebuie sa recunoastem, e tot o forma de propaganda, insa una aproape dureroasa, ca si cum ti-ai ridica un val de pe ochi si ti-ai spune “am fost berbec pana acum!”)mi-a creat o stare usor subiectiva, insa certamente constatativa.
ti-as propune un alt subiect de batut campii, ceva mai amuzant prin grotescul lui: reactia angajatorului mic si mijlociu in vreme de criza :D
toata lumea isi pierde timpul vorbind despre criza…in sfarsit ai revenit…bun venit…un an nou plin d bucuri si impliniri…zambeste…
Salut… un vechi de acum, si util inceput… cod portocaliu.
Zeitgeist tare – interzis in America – oare de ce? deja subtilitati. Ma bucur ca am cunoscut un om curajos asha ca acum te citesc. Surprins/a placut sa-ti admir libertatea de artist… sper sa calc pe urmele voitei tale. Lucrurile bune facute de tine sunt demne de urmat. Si stiu ce inseamna viata de artist, si trebuie curaj mult sa o traiesti. Am sa mai scriu ca mai am ce.
Talentul nu are naţiune, loc de naştere. El se naşte acolo unde nici nu te aştepţi. Desigur talentul creşte ca şi iarba, şi prin asfalt, dar dacă nu va fi – se va usca. La tine nu se pune problema sa se usuce, pt. ca dispui de resurse suficiente.
multumesc…;)