Frustrare sau bucurie? Bucurie, multumesc. -Laurentiu-Guran.ro

Frustrare sau bucurie? Bucurie, multumesc.

Nashpa sa te trezesti dimineata cu o amintire neplacuta in minte. Fuck! O sa-mi petrec acum toata ziua nervos si frustrat pe toata povestea asta. Pe scurt, pentru cine n-a fost la Becker aseara (sambata):
Atmosfera ok, lume buna… in principiu…noi cu chef. 4 mirese – ca de obicei se citea pe fata lor ca au gresit localul. Dar ne-am obisnuit cu ele. Se asteapta sa vina la Why Not si nimeresc la Becker Brau Live Music. Probabil ca nu vad chitara de pe club sau considera ca e o noua fitza. In fine… speram ca doar ele sa fie cele care au incurcat carciuma. Se pare doar…caci la repriza a 4-a (asta e “vina” noastra ca am cantat 4…ca, na, aveam chef) ma trezesc cu o domnisoara ca se urca pe scena. SE URCA. NU O URC. Neinvitata. In fine, se batzaie pe scena, barbatii in delir in club… se termina piesa, facem cunostinta si imi spune ceva de genu: pai eu sunt o obisnuita a clubului de cand era Why Not. Aaaaa, bun, zic eu. Mai stai cu noi o piesa? Da. Hai! You can leave your hat on. Ca de obicei, de la primele acorduri toata lumea se manifesta…neortodox. Fata incepe sa se miste, apuc sa zic primul vers si ma trezesc cu un “cocos” furios pe scena ca se infige in mine si imi zice ceva de genu “ai grija ca … nu stiu ce”. Hop. Se termina piesa brusc, nu stiu cum tovarasul ajunge in fatza scenei si ii zic: “amice, cred ca si tu ai gresit clubul” in timpul asta Ionut apare din spatele meu, acompaniat de Stefan … de data asta “cocosul” e cel cu mana-n gat. In fine, penibil…Si mai penibil ca cica nu era gagica-su ci… fratele tipei. Adica, daca era gagica-su…ziceam…l-a orbit domle gelozia. Dar asa??? Sa repet ca EA SE URCASE PE SCENA?

Si eu m-am trezit cu gandul asta: de ce a trebuit “ala” sa-mi strice seara … culmea … si ultima seara inainte de vacanta? De ce a trebuit sa-mi strice toata vara … si fusese o vara chiar frumoasa, cu public frumos, cu oameni care au venit sa asculte muzica live si mai putin sa manance mici si ciolan. De ce trebuie sa existe niste “cocosi” d-astia care dupa ce beau 3-6-9-12 beri se comporta ca la gradina zoologica?

Am inchis apoi ochii … uitasem ceva…

Pentru mine scena a fost intotdeauna o interfata de comunicare cu publicul din fata ei si nu o bariera. Intotdeauna am vorbit cu cei din fata, am transmis si, mai ales, am receptionat. Imi place sa fur zambete, sa fur priviri. Pentru ca in ele gasesc si primesc o intreaga colectie de sentimente: bucurie, admiratie, simpatie pana la, de ce nu, dorinta, pasiune, iubire. Cu toate astea ma hranesc, de ele am nevoie, ele sunt drogul meu de fiecare saptamana. Cu siguranta nu toata lumea ma iubeste, ma admira, ma simpatizeaza. Nu-s buricul universului. Eu doar imi iau ce-mi trebuie din toate.
Ei bine, aseara, dupa toata povestea cu “cocosul” …am simtit simpatie. Am simtit prietenie. Am simtit apropiere. Departe de mine gandul ca mi-a placut postura de “victima”. Dar cantitatea de afectiune – primita din partea publicului si nu furata a fost de neegalat.
Nu vreau sa fortez nota, o data pentru ca toata aceasta demonstratie ar deveni patetica si a doua pentru ca de multe ori cuvintele in exces dauneaza ideii pe care vrei sa o transmiti in loc sa o ajute.
Ideea este simpla. Nu am vrut sa incep cu ea caci suna doar a teorie. Acum pot sa o enunt. In viata conteaza foarte mult ce ALEGI dintr-o experienta si cum ALEGI tu sa fii fata de ea.

Este o lectie pe care am invatat-o si pe care inca nu reusesc sa o pun tot timpul in aplicare. Primul instinct a fost asta: ce de cacat a fost aseara in Becker. Chiar a fost? Ce mi-a stricat “ala” seara. Chiar mi-a stricat-o? Nu. La ambele intrebari. A fost cea mai tare seara din punct de vedere al intensitatii sentimentelor pe care le-am primit din partea publicului. Si una din “cauze” a fost “ala”. “Cocosul”. Nu, nu-mi doresc sa se repete vreodata ce s-a intamplat aseara. Sau, depinde care parte… Dar asta nu inseamna ca nu pot sa spun “multumesc”. Situatiei in sine, publicului pentru reactie si “cocosului” pentru “cauza”. Am de ce sa fiu frustrat, nervos, maniat, trist? Nu. Sunt doar bucuros, optimist, multumit, satisfacut.

Atat.

P.S.O sa pun o noua eticheta la articolele mele: “Iubitei mele“. O sa-i dedic astfel toate articolele din care poate sa aiba ceva de invatat…intr-o zi…

Daca ti-a placut acest articol aboneaza-te prin mail!

Similar Posts:

Comments

Laurentiu-Guran.ro

Tags: ,

One Comment

  1. Este destul de trist ce spui… Si sunt regretabile momentele de genul acestuia. Dar incearca sa vezi partea plina a paharului. Ai umplut inimile oamenilor cu melodiile tale, sunt multi care te respecta, te admira etc. Cum adica ultima seara inainte de concediu??? Tocmai acum, cand mi-am luat inima in dintzi shi mi-am propus sa vin sa te vad live… Ti-am vazut toate piesele de pe YouTube, sunt una mai reusita decat cealalta… Ai putea insa sa mai postezi. Concediu placut – stefanul2004

    Reply
    1

Leave a Reply