Blogu’ lui Laurentiu (ASHA)

Nashpa sa te trezesti dimineata cu o amintire neplacuta in minte. Fuck! O sa-mi petrec acum toata ziua nervos si frustrat pe toata povestea asta. Pe scurt, pentru cine n-a fost la Becker aseara (sambata):
Atmosfera ok, lume buna… in principiu…noi cu chef. 4 mirese - ca de obicei se citea pe fata lor ca au gresit localul. Dar ne-am obisnuit cu ele. Se asteapta sa vina la Why Not si nimeresc la Becker Brau Live Music. Probabil ca nu vad chitara de pe club sau considera ca e o noua fitza. In fine… speram ca doar ele sa fie cele care au incurcat carciuma. Se pare doar…caci la repriza a 4-a (asta e “vina” noastra ca am cantat 4…ca, na, aveam chef) ma trezesc cu o domnisoara ca se urca pe scena. SE URCA. NU O URC. Neinvitata. In fine, se batzaie pe scena, barbatii in delir in club… se termina piesa, facem cunostinta si imi spune ceva de genu: pai eu sunt o obisnuita a clubului de cand era Why Not. Aaaaa, bun, zic eu. Mai stai cu noi o piesa? Da. Hai! You can leave your hat on. Ca de obicei, de la primele acorduri toata lumea se manifesta…neortodox. Fata incepe sa se miste, apuc sa zic primul vers si ma trezesc cu un “cocos” furios pe scena ca se infige in mine si imi zice ceva de genu “ai grija ca … nu stiu ce”. Hop. Se termina piesa brusc, nu stiu cum tovarasul ajunge in fatza scenei si ii zic: “amice, cred ca si tu ai gresit clubul” in timpul asta Ionut apare din spatele meu, acompaniat de Stefan … de data asta “cocosul” e cel cu mana-n gat. In fine, penibil…Si mai penibil ca cica nu era gagica-su ci… fratele tipei. Adica, daca era gagica-su…ziceam…l-a orbit domle gelozia. Dar asa??? Sa repet ca EA SE URCASE PE SCENA?

Si eu m-am trezit cu gandul asta: de ce a trebuit “ala” sa-mi strice seara … culmea … si ultima seara inainte de vacanta? De ce a trebuit sa-mi strice toata vara … si fusese o vara chiar frumoasa, cu public frumos, cu oameni care au venit sa asculte muzica live si mai putin sa manance mici si ciolan. De ce trebuie sa existe niste “cocosi” d-astia care dupa ce beau 3-6-9-12 beri se comporta ca la gradina zoologica?

Am inchis apoi ochii … uitasem ceva…

Pentru mine scena a fost intotdeauna o interfata de comunicare cu publicul din fata ei si nu o bariera. Intotdeauna am vorbit cu cei din fata, am transmis si, mai ales, am receptionat. Imi place sa fur zambete, sa fur priviri. Pentru ca in ele gasesc si primesc o intreaga colectie de sentimente: bucurie, admiratie, simpatie pana la, de ce nu, dorinta, pasiune, iubire. Cu toate astea ma hranesc, de ele am nevoie, ele sunt drogul meu de fiecare saptamana. Cu siguranta nu toata lumea ma iubeste, ma admira, ma simpatizeaza. Nu-s buricul universului. Eu doar imi iau ce-mi trebuie din toate.
Ei bine, aseara, dupa toata povestea cu “cocosul” …am simtit simpatie. Am simtit prietenie. Am simtit apropiere. Departe de mine gandul ca mi-a placut postura de “victima”. Dar cantitatea de afectiune - primita din partea publicului si nu furata a fost de neegalat.
Nu vreau sa fortez nota, o data pentru ca toata aceasta demonstratie ar deveni patetica si a doua pentru ca de multe ori cuvintele in exces dauneaza ideii pe care vrei sa o transmiti in loc sa o ajute.
Ideea este simpla. Nu am vrut sa incep cu ea caci suna doar a teorie. Acum pot sa o enunt. In viata conteaza foarte mult ce ALEGI dintr-o experienta si cum ALEGI tu sa fii fata de ea.

Este o lectie pe care am invatat-o si pe care inca nu reusesc sa o pun tot timpul in aplicare. Primul instinct a fost asta: ce de cacat a fost aseara in Becker. Chiar a fost? Ce mi-a stricat “ala” seara. Chiar mi-a stricat-o? Nu. La ambele intrebari. A fost cea mai tare seara din punct de vedere al intensitatii sentimentelor pe care le-am primit din partea publicului. Si una din “cauze” a fost “ala”. “Cocosul”. Nu, nu-mi doresc sa se repete vreodata ce s-a intamplat aseara. Sau, depinde care parte… Dar asta nu inseamna ca nu pot sa spun “multumesc”. Situatiei in sine, publicului pentru reactie si “cocosului” pentru “cauza”. Am de ce sa fiu frustrat, nervos, maniat, trist? Nu. Sunt doar bucuros, optimist, multumit, satisfacut.

Atat.

P.S.O sa pun o noua eticheta la articolele mele: “Iubitei mele“. O sa-i dedic astfel toate articolele din care poate sa aiba ceva de invatat…intr-o zi…

Cam rarutz cu mine p-aici pe blog in ultima vreme. Care o fi cauza? Bine, scuze sunt multe de gasit. Ca n-am avut timp, ca am fost prins in tot felul de treburi marunte, ca am fost plecat, ca e vacanta, ca e prea cald, ca mi-e lene… Asta e! Lene!?!? S-ar putea… Sau poate am imbatranit. Am ajuns sa ma uit la Mircea Badea in fiecare seara. Nu ca n-ar fi simpatic. Da deja i-am invatat poantele, grimasele de pe fata, glumele cu pitzipoancele din Libertatea….
O fi de la fotografa? Pai, daca Badea are fotomodela… io am fotografa. O fi de la ea. Adica, nu zic… e dragutza, e simpatica, rade frumos, ne simtim foaaaaarte bine impreuna, facem tampenii care mai de care, plecam la mare pe motor (asta chiar merita povestita)… e foarte tare. Totul pana la: “vii sa ma iei si pe mine?”, “mergi si cu mine la doctor?”, “da cu cine te intalnesti tu la ora asta?”, “si cat stai?”. Uneori cred ca nu i-au taiat astia cordonul ombilical la nastere si acu l-a aruncat de gatul meu. O fi de la varsta (a ei)? Sau o fi de la cap (al meu)? O fi, ca nu zic ca-s sanatos cu capu’.
Da unde e libertatea aia a mea? Unde sunt plimbarile alea noaptea calare pe motor de asta vara? Bine, e adevarat, atunci eram singur si-mi lingeam ranile. Si ma distram si eu cum puteam. Da’ cine zice ca daca esti combinat trebuie sa te simti legat? Dar uite poate vreau sa ies la plimbare singur. Si daca agat vreo blonda ce? Poate sa ma opreasca cumva? Nu. I-am zis asta de vreo mie de ori. Dar nuuuu neneeeeeee.
Asta e ca povestea cu drobu de sare. Cum zic unii. Vai, ce periculos e pe motocicleta. Frate, poate sa dea unu pe trecerea de pietoni peste tine! Poate sa-ti cada o caramida in cap cand iesi din bloc. Asta inseamna ca nu mai iesim din casa? Si daca vine cutremurul? La fel si cu asta. Si daca ma intrebi tu cu cine ma intalnesc ce rezolvi? Da’ uite, poti sa vii cu mine. Stai cu mine cat vorbesc eu cu omu de ce lumini ii aduc la nunta. Dar s-ar putea cand ma duc la baie sau dau nas in nas cu una care sa-mi stercoare numarul ei de telefon in palma. Vii cu mine la baie? Bine. Poate imi lasa ospatarita in nota de plata numarul ei.
Bine, mare parte din atitudinea asta nu cred ca e de la gelozie. Mai repede tot de la ombilic se trage. Eu unu i-am zis: cand ma fac mare…doi copii nene! Ca unu singur ajunge rasfatat ca ea. Si n-am chef sa ma duc cu el de mana la scoala pana-n clasa a 12-a. Mai stiu eu pe unu caruia ii ziceam du-te ma si tu si ia un suc. Si el raspundea: “pai care merge cu mine?”. Ca el nu poate, mititelul, decat tinut de mana.
E, cum ar fi dupa ce termin asta de postat… sa plec io la plimbare pe strazi? Uite-asa, de nebun. Desi…probabil ca va fi o mare tragedie: “de ce nu m-ai luat si pe mine?”. Si nu pot sa-i zic ca uite am avut chef sa ies singur. Trebuie sa-i zic ca … dormea… ceea ce e foarte adevarat! Da, dar nu se pune! Si oricum, dupa ce va citi asta voi fi sinucis de-a dreptul.
Chiar am vrut acu cateva saptamani sa ma apuc sa scriu ceva… Ma gandeam la un titlu de liceu: “Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie”. Ar trebui sa scriu si eu: “Invataturile lui Laurentiu Guran catre iubita sa”. Cu ce sa incep? Care sa fie prima? “Cand intri intr-o relatie, intra fara frica”. Am eu ideile mele… Frica distruge tot. Cel mai mare dusman al omului e frica. Dup-aia… mai sunt cateva…
Ma rog. Prin prezenta, subsemnatul io, din Bucuresti, declar pentru donsoara, cu ocazia sarbatoririi a 6 luni together urmatoarele: N-AM STAT 6 LUNI CU TINE DAMPULEA, BLONDO! Asta daca mai apuci sa citesti pana la final.
Hai Happy Fuckin’… Valentine’s Christmas 4th of July Halloween Day. (asta e de la bere).

P.S. Stiti ce o sa zica? Bine, in afara de “cum ti-ai permis sa ma critici in public”. Ca de ce n-am declarat public c-o iubesc. Cum pe cine? Aaaaaaaaaaaaa… pe……mda.(ati vazut? las totu’ in suspans. ca la telenovele :-))) )
Zbye