Jurnal de vacanta. ASHA la Balchik -Laurentiu-Guran.ro

Jurnal de vacanta. ASHA la Balchik

Joi 24 aprilie ne-am luat la revedere de la publicul nostru de la Becker Brau pentru urmatoarele doua weekend-uri, cel cu Pastele si cel de 1 Mai.
Ziua de vineri a fost rezervata pregatirilor de plecare. Spre seara, duba venita de la Balchik special pentru scule a ajuns in Bucuresti, condusa chiar de patronul terasei Hemingway, Peter. Am indesat tot ce-am putut in ea case-urile cu lumini, schela, monitoare, tobe, chitari. Am lasat in urma doar sonorizarea de fata ce venea de la Sibiu abia a doua zi. Am terminat de incarcat pe la 2 noaptea si am purces cu totii spre Balchik. Duba in fata, la vreo jumatate de ora cat am luat ce-am uitat de acasa (cadoul meu :-))) ) masina mea si undeva mai in urma masina lui Stefan. Miscare proasta de altfel sa plecam separati caci, daca undeva pe la mijlocul distantei eu am prins si depasit duba din urma, Stefan nu ne-a mai prins caci a ratat iesirea din Ruse spre Varna si a pornit pe un ocol de vreo 200 de km spre … Sofia. N-a ajuns pana la Sofia dar a vazut cam jumatate de Bulgarie noaptea. 3 ore si 45 de minute am facut pana in Balchik. Eu. Stefan nu mai spun … :-) Doua opriri, una la vama, una de pipi. Drum bun, liber, nu tu politie, nu tu raketi, nu nimic. Am ajuns asadar la Balchik spre dimineata. Peter ne-a invitat la restaurant si ne-a preparat niste sandwich-uri apoi program de somn.
Prima surpriza, nu foarte placuta, a fost cazarea. Am fost cazati vis-a-vis de Marina City, la un hotel – Morskaia Zvezda parca…Un fel de “Vraja marii” :-)) Camerele curatele, daca n-am fi constatat ca avem colocatare niste mici vietuitoare care pofteau la ciocolata noastra. O intreaga colonie de furnici. Nu s-au zgarcit la banii trupei dar s-a zgarcit la cazare… ciudat…dar, de inteles sa zicem. Nota 6 la capitolul asta. Anyway, se putea trai, dar luni am preferat sa ma mut totusi “Acasa 2”, adica vis-a-vis, la Marina City, pe banii mei of course. Fitze… ;-)
A doua surpriza neplacuta a fost la trezire, sambata, cand s-a montat scena, ce a ramas in sarcina gazdelor sa o pregateasca. Scena ok, insa acoperisul era doar… acoperis, fara a fi si laterale scenei protejate in vreun fel. In fine, au adus ceva cu veleitati de prelata care s-a dovedit insuficienta pana la urma dar ne-am descurcat. Daca si vremea ar fi tinut vreun pic cu noi…
Viata de noapte in Balchik… VIATA DE NOAPTE IN BALCHIK??!?! :-O. No way! Balchik, statiune de pensionari. Cei mai pensionari, colegii mei de trupa. Cel mai putin pensionar, binenteles eu. :-) Sambata noapte, prima vizita intr-un club din Albena. Eu cu fata, Preslav, baiatul patronului cu fata lui si o gasca de prieteni bulgari deveniti intr-o secunda si prietenii nostri. Meniul serii: whisky si red-bull. Stins la final cu bere. Rezultatul: trotil. La intoarcere, plimbare romantica pe plaja avand ca scop precis alungarea partiala a aburilor. De alcool, normal. Pe care…vorba lu’ Malaiele … i-am baut…hac..pardon, scuzati.
Ziua de duminica. Montat, probe de sunet si seara cantare. In ciuda ploii in rafale de se balanganea scena, deschidem cantarea cu “Have u ever seen the rain”. Am tot vazut-o pe ploaie si zilele urmatoare… fir-ar… Ajutor principal pe scena pentru lupta impotriva frigului si intemperiilor: vodca de productie bulgareasca denumita ad-hoc: metronom. Cica fara ea nu putem sa tinem tempo-ul constant. Public: “localnici” de nationalitate bulgara si britanica in principal. Pentru ca la Balchik se cumpara case la greu, principalii investitori fiind cei britanici, urmati cred de nemti si de …romani.
Luni pe zi am facut o vizita la Varna. La mall si in centru, un centru pietonal, un fel de Lipscani. Preturile cam ca la noi. Rezultatul: 3 perechi de blugi si poze cu niste pescarusi obraznici si cersetori.

Concluzie personala dupa vizita de la Varna: bulgaroaicele sunt nashpa. Foarte nashpa. Dar nashpa rau!!! Luni seara: concert. Cu ploaie, normal. La 12 i-am cantat lui Mihai “Multi ani traiasca”.
De marti s-a mai inseninat. In sfarsit vedeam si noi un pic de soare. Nu foarte mult, ca cica sa nu ne invatam… Deja intrasem in rutina. Trezire, alergat, papa, plimbat, ploaie, somn, cantare, ploaie, papa, bautura. Dupa 12, a venit randul meu sa mi se spuna La multi ani. Am primit si o parte din cadouri dar, dupa proteste vehemente, petrecerea am amanat-o pentru miercuri seara caci am zis ca mai vreau sa ma bucur inca o noapte de prefixul “2”. Ma cam apucasera tristetile…
Va urma…

Daca ti-a placut acest articol aboneaza-te prin mail!

Similar Posts:

Comments

Laurentiu-Guran.ro

Tags: ,

No Comments

Leave a Reply

EnterClick.ro - Generator trafic web

Facebook