Blogu’ lui Laurentiu (ASHA)

Cateva sfaturi referitoare la drum pentru cei 40-50 de oameni ce ne vor insoti la Balchik la hotelul Marina City dar si pentru ceilalti care vor sa mearga sa faca Pastele sau 1 Mai la bulgari.
Balchik-ul este la aproximativ 60 de km sud de Vama Veche, deci pret de 50 de minute cu masina din Vama pana acolo. Sfatul meu insa este sa nu o luati prin tara ci prin Bulgaria, pe ruta Giurgiu - Ruse - Varna - Balchik. Este un drum pe care l-am facut saptamana trecuta cred a 5-a oara si niciodata nu am avut nici un fel de incidente. Drumul este bunicel, cu cateva portiuni mai proaste atat pe bucata romaneasca cat si pe cea bulgareasca. La ultima intoarcere de la bulgari, saptamana trecuta, am facut experimentul de a ma intoarce prin tara ca sa pot sa am termen de comparatie.
Asadar: varianta bulgareasca este mai scurta cu vreo 30 de km. Varianta romaneasca are in schimb autostrada mai lunga cu 100 de km - deci pe portiunea respectiva castigi ceva timp. Timp pe care il pierzi insa pana treci de Constanta si in plus drumurile romanesti sunt mult mai aglomerate: camioane, carute, biciclisti, nebuni…
Recomandarea mea este: Bucuresti - Giurgiu - Ruse - Varna. Exista o scurtatura pentru a ocoli Varna - se iese de pe autostrada spre aeroportul din Varna si apoi se tine drumul spre Dobric - Balchik. Sunt indicatoare suficiente dar ar fi bine sa aveti si un GPS cu voi.
Ar mai fi o varianta, s-ar putea chiar mai buna, prin Calarasi - Silistra dar n-am incercat-o inca.
Si ca avanpremiera la ce veti gasi la Balchik, iata cateva poze:

Foto: Ruxandra Dinca

See you in Balchik.

Pe strada Arh. Ion Mincu, vis-a-vis de Liceul de Informatica, liceul pe care l-am absolvit cu gratie acum aproape un secol, si care se intituleaza acum pompos “Colegiul National Tudor Vianu” se gasea in anii aceia un stabiliment in care isi faceau veacul de la boboci la viitori proaspeti absolventi toti elevii ce chiuleau de la orele de chimie, fizica sau romana. Nu-mi mai amintesc ce nume avea dar toata lumea il stia de “la biliard”. Chiulim? Da. Unde mergem? La biliard. Hai…
In 4 ani de liceu cred ca am fost acolo de 3 ori in total si tot de 3 ori am luat bataie la jocul cu tacul si cu bilele colorate. Pentru ca nu eram un specialist ca altii ce faceau adevarate campionate acolo, pentru ca aveam alte hobby-uri si imi “pastram” numarul de absente maxim admise pentru lucruri mai importante pentru mine. Probabil ca de-aia nici nu am fost prea prieten cu colegii mei de liceu caci, in timp ce ei chiuleau “ca asha e faza” eu chiuleam cu un motiv mult mai precis: fugeam la repetitii.
Apoi a urmat facultatea…iar din anul doi m-am angajat. Eram cel mai smecher cand mi-am luat prima mea masina… Si aveam si bani de pizza… La fel ca in liceu insa, imi “pastram” zilele de concediu pentru examene sau …concerte, emisiuni si repetitii. 9 ani de zile. Intre timp au aparut cantarile in cluburi, 2, 3 si acum 4 sau chiar peste 4 pe saptamana. ziua office, seara la cantare. De facut copii… cam greu in ritmul asta. Copiii se fac in pat, e adevarat, dar mai e nevoie si de un preludiu: un parc, o banca, un film, o pizza, o smecherie… ceva ;-). Lucruri pe care oamenii normali le faceau cand eu … dormeam.
Daca ar fi numai astea motivele si ar fi suficiente pentru vremelnica mea “pensionare”. Dar mai este unul. Foarte important si foarte realist. Am plecat dintr-o firma pentru a construi una. Pentru a dezvolta o afacere ce deja mergea si ar fi fost pacat sa nu mearga mai bine. Si sentimentul este mult mai placut sa lucrezi pentru tine decat pentru altii. Satisfactiile sunt mai mari. Macar mental!
Si parca arata mai bine randul doi din semnatura mea de pe mail. Bine, cu siguranta ultimul rand nu are acelasi brand-awarness (eh, cate am invatat la “portocala mecanica” :-)) ), dar, mai stii, poate il fac…

Laurentiu Guran
Dealer Team Leader
Orange Romania

Laurentiu Guran
Managing Partner
ASHA Media Events

Deci nu e chiar pensionare. Doar ca ma bucur mai mult de viata, ma bucur mai mult de liniste si fac ce-mi place. Cum zicea Jack Nicholson in “As good as it gets”: “And that makes me feel great… about me.”

Stimati telespectatori si radio-ascultatori va prezentam stirile pe scurt.
Summit-ul lu’ Peshte Prajit s-a terminat. Militienii au disparut de pe strazi. Si-au luat concediu ca erau tare obositi dupa excesul de “pulan”. Televiziunile au revenit la stirile cu violuri si omoruri. Excelent de altfel. Decat idioteniile cu anarhistii romani, macar cu astea suntem obisnuiti si stim cum sa procedam: schimbam canalul. Pe cand cu alea … m-ati lasat lat! Anarhisti ziceti, ha? Eu unu’ personal m-am inchis in casa. Nu de alta, dar daca ieseam pe motor, cu geaca si pantaloni de piele si cu rucsac in spate, era clar: ajungeam la stirile de la ora 17, 19, 20, 21, 22, 23 si in reluare dupa miezul noptii din jumate in jumate de ora pana dimineata: Anarhistul zilei a pus in pericol culoarul unic pe care se plimba Mr. Nine Eleven in limuzina sa blindata.

Si stiti ceva? Obsedat fiind de teoria conspiratiei, eu cred ca de fapt povestea “tzeapa Orange-ului de pe 1 aprilie” e tot de la domnu’ Tufis. Ca a dreacu fibra, ca va zic eu ca aia s-a intamplat, s-a rupt in doua locuri simultan fix cu o ora jumate inainte sa aterizeze Jumbo Bush-u. Bine si chestia aia cu hai sa ne inchidem telefoanele sa vezi ce paguba facem noi Orange-ului mi se pare o chestie de-asta tipic romaneasca, de hei-rupism mioritic. Plus ca nu-i frumos sa dai un astfel de reply la un mesaj de la revedere al unui om care a lucrat 9 ani pentru o companie in care a avut ceva de invatat si care se simte inca legat de oamenii care lucreaza acolo. Am publicat insa comentariul, asha cum am publicat toate comentariile negative de pana acum.

In fine. Si acum ca am scapat de emotiile profunde ce ne-au incercat ca popor saptamana trecuta :-))), va anuntam prognoza meteo pentru aceasta saptamana: vreme calda, insorita, maxime peste 20 de grade. Copacii din parcul din fata blocului meu sunt inverziti. Miroase a primavara. Se impune o plimbare cu motorul.
Am iesit la pensieee. Poate ma opresc in Cismigiu la sahisti :-))).
See yaa

Acesta a fost ultimul meu mail trimis ieri in Orange Romania, compania in care am lucrat 9 ani de zile. De azi, incep o noua viata.

Am tot stat si m-am gandit. Stiu, am anuntat pe toata lumea ca plec. Mi-am depus chiar demisia. De acum 3 saptamani. Mi-am facut bagajele. Am inceput sa compun mailul de final:

Acum aproape noua ani intra pentru prima oara pe usa sediului Dialog din Calea Dorobantilor un pusti de 20 si un pic de ani, emotionat, speriat. Ca la primul interviu. A intrat, a vorbit, i-a tremurat vocea, i-au transpirat palmele. A luat interviul, a urmat altul, apoi altul si in final i s-a comunicat ca intr-o saptamana sa se prezinte la training.
…
Ani au trecut, intre timp compania a tot crescut, s-a copt si a devenit portocalie. Pustiul a crescut si el, s-a maturizat, a inceput sa incarunteasca. A cunoscut multi oameni, a legat prietenii, a legat iubiri…

Dupa 9 ani, e momentul sa-si ia la revedere de la toti. Sa le stranga mana tuturor celor pe care i-a cunoscut si i-au devenit prieteni . Sa le multumeasca celor care i-au fost aproape: celor cu care a lucrat si de la care a avut cate ceva de invatat, fosti si actuali colegi(Loredana, Dana, Lavinia, Monica, Georgiana, Ioana, Daniel, Bogdan, George, Alex, Anca, Alina, Roxana, Mioara, Andra, Alice, Florin, Adriana si multi altii), celor care l-au sustinut si l-au incurajat (multumesc Andreea) si celui care i-a fost prieten si mentor in toti acesti ani (multumesc Bogdan).

Nu in ultimul rand … sau poate in primul rand ar trebui sa-i multumeasca celui care l-a onorat cunoscandu-l si oferindu-i prietenia (Richard, it was a real honour for me).
…

Scriind aceste randuri mi-am dat seama cat de greu imi este. Nu pot sa plec. Ce fac eu de maine? Imi e prea greu sa plec. Imi retrag demisia (sper sa se mai poata) si de maine voi veni in continuare la munca. Imi pare rau pentru cei pe care deja i-am incurcat. Promit ca ma revansez! Ah, si am comandat si prajiturile si sucul. La ora 14:30 trebuie sa ajunga in birou!

Cand mi-am depus demisia am scris pe ea data de 2 aprilie. Dar nu mi-am dat seama ca tocmai scriind 2 aprilie am transformat ziua de 1 aprilie in ultima mea zi de lucru in Orange. Da, astazi este 1 aprilie. Si nu, nu m-am razgandit. Chiar plec! Si dau si de baut pentru asta. Va astept pe toti la ora 14:30 la biroul Dealers.
Daca nu apucati sau nu aveti chef sa treceti sa ciocnim un pahar de …suc , de maine ma puteti gasi in continuare la numarul pe care-l stiti:

074444….

sau la adresa de mail:
……@ashaevents.ro

Cu prietenie,

Laurentiu (aka Guritza)

The future is bright…

Bye, bye … patratzel portocaliu