Blogu’ lui Laurentiu (ASHA)

din ciclul “Raspundem ascultatorilor”

Dienuta
Incep cu tine pentru ca e cel mai vechi comment… nu-mi place sa raman dator si chiar ar fi pacat… . O colega imi spunea deunazi ca expresia ta cu “ochii foarte mari si blanzi” este siropoasa si de liceu. Si ce daca? Mie mi-a provocat un zambet. N-am inteles insa de ce nu-ti place povestea despre M. Gelozie :D? Sau? Caci daca am reusit sa identific corect seara de Becker… cred ca eu ar trebui sa fiu cel gelos, nu?

Taga
O alta prietena ce imi verifica des blogul zicea ca ce ai scris tu in raspunsul la “Aproape doua luni…” e scris parca sa ma vrajeasca pe mine. Cica daca ma cunosti cam asta e modalitatea prin care ma poti vraji… :-))). Ea ma cunoaste… m-o fi vrajit? :D. Dar mie mi-a placut comentariul tau. Cu o singura exceptie… vezi, la asta nu m-ai nimerit. :-P. Eu vreau copii. Si abia astept momentul ala, cred ca am spus asta de o mie de ori, in care sa ma cert cu fi-miu pe trenuletzul insirat in mijlocul sufrageriei. Chiar, ziceam ca-mi fac un tricou sa-l port la club si pe el sa scrie mare: VREAU BEBEI! CAUT MAMA PURTATOARE! Uite-asha, sa mi-i faca si sa ma lase sa-i cresc eu! (Cred ca o ia razna mama daca citeste asta! :-)))) ). In rest, da, sentimentele alea sunt inegalabile… Si da, sunt oameni care se complac in ceea ce au … uite, si mie imi tot suna in cap niste cuvinte: “Eu vreau liniste. Nu mai sunt cea care credeai tu ca sunt”. Si imi vine in cap si unul dintre primele mele post-uri, ala cu “Original Sin”…

Catallegra
Asta cu se invarte roata mi-a sunat un pic a repros. Adica un fel de: ai vazut, acuma mai e si randul tau, na, trage ponoasele! Noroc ca eu nu prea cred in chestia asta cu ponoasele si cu … vine si randul tau. Randul tau vine ca asha ti-l faci, sa vina! Si nici asta cu ciclicitatea nu sunt de acord… Nu cred ca asta e ideea, cand te plictisesti de ce ai sa incepi sa-ti doresti din nou ce-ai avut si nu mai ai. Cred ca omul trebuie sa vrea “mai bine”-le! Asta e evolutie. Eu vreau mai bine! Nu vreau ce-am avut (ma rog… dac-as putea sa fac un tuning la ce-am avut…ar fi o chestie :-))) ).

Marie
Ai dreptate, se trage (si) de la frig. Mi s-a cam luat… Inca ma incapatanez sa merg cu motorul si am oroare de ziua in care va trebui sa-l las in fatza blocului pentru ca afara ninge. Si va trebui sa merg cu masina pana in Pipera si inapoi pierzandu-mi 3 ore din viatza aiurea pe la stopuri. Dar, imi pare bine ca m-am dezmortit, ca m-ati dezmortit… si ca am revenit.
Noiembrie e pe sfarsite… so, Marie, proiectul poa’ sa se numeasca Sweet December? Cin’ sa fie, cin’ sa fie??? In seara in care am publicat “Aproape doua luni…” am primit un sms:

“Du-te in weekend in club, alege o fata dragutza, ia-o acasa, petreceti sarbatorile impreuna si dupa revelion fugi cu ea in creierii muntilor cateva zile.”

As putea sa fac o lista! Chiar! Imi spunea o prietena de-a mea, ziarista… sa renunt la “De ce o mai iubesc pe M” si sa incerc sa zugravesc in acelasi stil toate iubirile mele si sa le las sa se recunoasca singure in povestile mele. Dar as putea sa incep asta cu cele dupa care oftez acum… Si abia apoi …poate… cu cele trecute. As putea … as putea sa las deoparte cel putin deocamdata “De ce o mai iubesc pe M“. Si sa incep ceva nou… care sa se cheme “Sweet November”. Sau “December”?

…fara nici o poveste/intamplare/aventura ? Lipseste oare sursa de inspiratie, muza? … ma intreaba chiar azi Marie…

Ei, nu-s chiar doua luni. Dar recunosc ca a trecut cam mult timp de cand am parasit blogul. Chiar. Oare ce-mi lipseste? Cred ca-mi lipseste…
Imi lipseste muza? Hmmm…True.
Imi lipseste odihna? True again. Am obosit sa alerg de la serviciu la cantare de la cantare in pat si din pat la serviciu. Cred ca o sa renunt la ceva? La pat? Nope, nu cred. La cantat? Mneah, no way… Deci, ce a mai ramas?
Imi lipseste linistea (sau poate ca e prea multa si prea apasatoare). In definitiv, m-am plictisit sa ajung acasa dimineata la ora 4 … 5… dupa o cantare la Becker … si sa gasesc linistea aceea nenorocita si atat de obositoare incat nu ma lasa sa adorm decat foarte greu - dupa ce m-am decis a mia oara ce scula sa-mi mai cumpar de pe net, dupa ce mi-am citit si recitit mailurile, dupa ce mi-am studiat vizitatorii de pe netlog si hi5, dupa ce am citit toate stirile zilei, dupa ce mi-am redecorat apartamentul in gand in vreo 10 variante si in final am numarat vreo 2300 de oi cu lumina stinsa si ochii atintiti intr-un punct al naibii de stabil din tavan.
Imi lipseste muza… imi lipseste si aventura. Nu, nu din aia de o noapte de care sa nu-mi mai aduc aminte mai nimic dimineata urmatoare. Aventura aia combinata - dupa care zambesti cand iti aduci aminte si la cativa ani dupa… combinatia aceea ciudata de adrenalina, bucurie, iubire, placere carnala, erotism si pervesiune, bautura, rasete, chef de viata, tinut de mana, Sweet November, asternuturi transpirate.

Imi lipseste odihna. M-am plictisit insa sa dorm fara rost incercand sa recuperez orele pierdute ca somnambulul singur prin casa si apoi trezitul de dimineatza ca sa ma duc la job. M-am plictisit sa fiu non-stop obosit fara sa am macar o motivatie placuta pentru oboseala. Sunt obosit psihic. Ma obosesc certurile prea dese cu apropiatii, ma oboseste prostia, ma oboseste indiferenta, ma oboseste miserupismul, superficialitatea, judecata pripita si fara sens.
Ma obosesc amintirile. M-am plictisit sa traiesc cu gandul la trecut. Nu mai vreau! Nu mai pot. Nu-mi mai trebuie. Cred ca imi trebuie o cura de asha ceva: “I’m so fuckin’ good”
E clar! E timpul pentru o schimbare. Majora. Here I go … again on my own…