Blogu’ lui Laurentiu (ASHA)

Well, well … vad ca se strang ceva voturi. Sunt foarte curios care va fi rezultatul final. Incep sa regret ca nu v-am pus sa si justificati raspunsurile voastre. Era mai interesant … Culmea este ca am primit pe mail ceva comentarii despre subiectul ridicat. Puteti sa va exprimati si pe blog! Chiar mi-as dori ca blogul sa devina un loc in care sa va expuneti si voi ideile si opiniile.
O sa raspund mai intai de toate singurului comentariu de pe blog referitor la subiect, cel al Dianei.
As vrea sa clarific cateva puncte referitor la “De ce o mai iubesc pe M”. Ceea ce am incercat sa fac … si ceea ce voi incerca daca voi continua sa scriu este sa discut subiecte ce ma intereseaza despre oameni si comportamentul lor in relatii. Sa vorbesc despre suflet, sentimente, fericire, iubire, tradare, tabu-uri … si multe altele. Si am considerat ca este mai interesant ca toata aceasta analiza sa nu ramana doar o teorie ci sa fie tesuta in jurul unei povesti.
Deci, adevarul este urmatorul: “O poveste de dragoste sau De ce o mai iubesc pe M” este o analiza despre viata si iubire, un dialog intre un ziarist si un “alter ego”, despre … M si povestea lor de iubire. Si pentru ca m-ati tot intrebat cine este M, ei bine vine de la “mister” … si mister va ramane!
Nu este intentia mea “sa ma expun” pe mine(si aici raspund unui mail pe care l-am primit recent) sau pe altcineva. Asadar, nu cred ca are prea mare importanta daca “povestea noastra continua sau nu” … daca ar avea ar trebui sa stric (si eu) o poveste frumoasa. S-au ingrijit altii de treaba asta … ;-). Eu prefer sa pastrez totul curat… Si sunt de acord cu tine Diana, nu cred ca e necesar sa schimb nota misterioasa … deci daca ma hotarasc sa scriu in continuare povestea nu o sa desconspir pe nimeni, de ce oare te-ai panicat asha??? :-)). sau … ?

So … Intrebarea ramane in picioare. Astept in continuare voturile si comentariile voastre. C’mon, ultima luna blogul a avut 300 de vizitatori unici. Deci 15-20 de voturi si un comentariu sunt total nereprezentative!

Ne … citim in jur de 1 septembrie. Pana atunci ma asteapta marea! Vacantaaaaaaaa. Ma duc s-o caut pe M pe nisipul bulgaresc. :-)))

P.S. Ma bate gandul ca atunci cand ma intorc sa va provoc la niste sondaje mai indraznete si mai … tabu. Despre inselat, despre fantezii. Ce ziceti?

Pentru ca unii m-au certat ca n-am continuat povestea despre M si cum eu nu sunt sigur daca are rost sa o continui sau nu, uite, va provoc la un sondaj. In dreapta paginii puteti sa votati.

Astazi vom fi din nou impreuna. Si maine la fel … In ultima perioada s-a intamplat cam rar, ce-i drept. Si urmatoarele doua saptamani n-o sa ne vedem deloc. Dar apoi totul va reveni la normal si o sa se intample din nou des.

Sunt dependent de ea. Obositor uneori, dar frumos. Nu pot trai fara atingerea ei, nu pot trai fara inclestarea aceea, fara pasiunea dintre noi, fara acele placeri orgasmice inlantuite. Nu pot trai fara transpiratia aceea, fara oboseala ce ma cuprinde dupa. Nu pot trai fara oamenii aceia… o parte din ei ne sunt prieteni, o parte ne vad prima oara iar altii s-au obisnuit sa priveasca … partida noastra.

De dimineata, de cand m-am trezit “I’m all excited”. Am o neliniste ciudata … Sunt agitat, nervos, vesel. Numar orele, minutele, secundele. Pentru ca stiu ca azi ne vom revedea, pentru ca stiu ca azi ne vom iubi din nou. Pentru ca stiu ca va fi la fel de bine ca si data trecuta, la fel de bine ca de altfel si prima oara… Pentru ca stiu ca atunci cand sunt cu ea pot sa fac tot ce-mi trece prin cap, pot sa-mi duc la capat fanteziile. Nu m-a dezamagit niciodata…
Stiu … sunt un obsedat…

I’m addicted …

I’m addicted to … stage.

Eram prin clasa a 11-a … pe vremea aceea cantam in trupa Angel. Intr-o zi unchiul meu m-a sunat sa-mi spuna ca l-a auzit la radio spunand ca dintre trupele noi ii place trupa noastra pe care a vazut-o la o emisiune la Tele7ABC… Si ne transmitea prin intermediul ascultatorilor care ne-ar cunoaste sa il cautam la teatru.
M-am dus intr-o zi la Bulandra, inainte de piesa. Am intrebat la poarta de el si in cateva minute cineva m-a condus in cabina dansului. In cabina, mult fum de tigara. El imbracat asha cum il stim cu totii. Cu camasa de blugi si cu cravata aceea subtire cu medalion la gat. Am facut cunostinta. Era grabit, trebuia sa inceapa piesa pe care o regiza: Black&White daca-mi aduc bine aminte. Cu Stefan Banica in rolul principal si Mihaela Radulescu, pe vremea aceea sotia lui, in sala. M-a invitat sa raman la piesa si sa-i las la teatru zilele urmatoare o caseta cu noi pentru ca voia sa ne difuzeze. A fost, cred, printre primii oameni care ne-au incurajat la vremea aceea.. Apoi, drumurile noastre nu s-au mai intersectat niciodata. Desi am ramas in domeniu, nu am mai avut ocazia niciodata sa-l mai intalnesc si sa-i multumesc.
Va multumesc acum, maestre Florian Pittis.