...continuare ... la "De ce o mai iubesc pe M" -Laurentiu-Guran.ro

…continuare … la "De ce o mai iubesc pe M"

Prima parte aici.

– Ok, hai, povesteste-mi!
– Bun. Lucram amandoi in aceeasi redactie. Eu eram..
– Hei, alooo, desteptarea! Tragi pe nas? Ce redactie? Tu canti! Nu lucrezi in redactii!
– Si daca-ti raspund la intrebarea asta cu: I’m everything I wanna be? :))))
– Da ma, bine, esti nebun.
– Vezi? Exact ce-ti spuneam! In orice relatie, inclusiv in a noastra, pornim cu stangul! In loc sa ne gandim cine suntem noi vis-a-vis de relatie, ne gandim cine si ce sunt ceilalti. Tu in relatie cu mine te-ai gandit ca eu sunt cantaret si pe deasupra m-ai judecat si m-ai facut nebun. Dar eu sunt ceea ce vreau eu sa fiu! Nu ceea ce vrei sau gandesti tu!
– Bine. Si atunci cine esti? Si cine sunt eu?
– Cine sunt vei vedea. Cine esti … tu hotarasti!
– Dar M exista?
– Da, exista. Da, o iubesc. Multumita? Dar vreau ca M sa intruchipeze tot ce am cunoscut eu la capitolul femei.
– Femeia perfecta!
– Daca vrei tu … Desi … perfecta este o judecata de valoare. Si atunci ar trebui sa spui “perfecta pentru tine”, adica pentru mine. Si uite asha ajungem la urmatoarea regula.
– Care ar fi?
– Fara judecati de valoare. Uite, hai sa ne promitem unul altuia ca avem grija ca in acest dialog sa nu facem judecati de valoare. Sa nu spunem: asta e bine, asta e rau! Cu siguranta vom face asta, dar de-asta eu am nevoie de tine si tu de mine. Pentru a ne atrage atentia de fiecare data cand o luam pe campii.
– Ok. Mai avem alte reguli?
– Da. Am uitat prima regula! Fara reguli! Vreau sa avem o discutie libera. Te deranjeaza?
– Ce inseamna libera?
– Adica as vrea sa putem vorbi deschis despre ORICE! Despre minciuna, despre tradare, despre sex, despre tabu-uri sexuale si nu numai, despre fantezii, despre credinta, despre ORICE.
– Ok
– Bun. Hai sa incepem. Eu cu M ne-am cunoscut la o partida de sex in grup.
– Whaaaaaaaaat?
– Hehe. Voiam doar sa vad cat de atenta esti! Si parca ramasese ca avem o discutie libera. Poti s-o duci? Sau ne oprim aici?
– Nu nu nu nu. Te rog, hai, incepe povestea.

– Ne-am intalnit intr-o zi de toamna in redactia in care lucram amandoi, eu ca jurnalist de vreo sapte ani, ea ca asistent corector de vreo jumatate de an. De fapt, o remarcasem din primele zile in care a aparut in redactie. Era o copila bruneta, cu un zambet copilaros si dragastos si cu niste ochi calzi si veseli. Nu puteai sa n-o remarci. Spre deosebire de cohorta de femei din redactie, femei mature in marea lor majoritate, ea era un copil ce inca se incalta in Conversi si purta blugi si bluzite colorate. De cate ori treceam pe langa biroul ei in drumul meu spre tigara nu ma puteam opri sa nu-i admir zambetul si dragalasenia. Apoi, intr-o zi, pe la pranz, m-am intalnit cu ea pe culoarele redactiei. Cara dupa ea o sacosa de mere verzi pe care abia le cumparase. Am salutat-o cu zambetul pe buze pentru ca nu ma puteam abtine sa nu zambesc de cate ori o vedeam. Mi-a raspuns la salut, s-a oprit o clipa din drumul ei si m-a intrebat daca nu vreau un mar de la ea. Gestul ei m-a facut sa izbucnesc in ras! Era ca o fetita care ii da un mar prietenului ei de la gradinita. Un gest atat de natural, atat de uman si totusi atat de rar intalnit la “oamenii mari”. M-am indragostit pe loc. Am luat marul si i-am multumit. Am plecat apoi spre treaba mea zambind, gandindu-ma la inocenta gestului ei.
Incet incet am inceput sa vorbim pe mail desi eram la cativa metri distanta. De cate ori treceam pe langa biroul ei ii faceam cu ochiul iar ea imi raspundea zambind. Apoi am inceput sa ne vedem in micile pauze. Preferam sa renunt la fumat pentru a sta de vorba cu ea. Nici nu stiam cum, ce sa-i spun, dar de fiecare data nu ma puteam abtine sa nu-i fac complimente. In scurt timp am aflat ca avea pe cineva. Nici nu ma indoiam ca avea. Dar intr-o seara, spre uimirea mea a acceptat sa iasa cu mine la un suc pentru a pune lucrurile la punct. Mi-a spus ca el stie ca este in oras cu fetele si si-a inchis telefonul. Am iesit la Cafeneaua Actorilor amandoi, eu am mancat o pizza, ea o salata bulgareasca. Imi tot repeta ca trebuie sa fim cuminti pentru ca ea a iesit cu mine doar ca sa reglam lucrurile si sa-mi explice ca are prieten. Nu ma puteam abtine insa sa nu-i fac complimente. Era o placere chiar, cand o vedeam cat de copila este si cum se rusina si ii placea sa le auda. La plecare ne-am urcat in masina si am sarutat-o. Mi-a raspuns atat de pasional la sarut! Dar a tinut sa precizeze ca este primul si ultimul. Apoi am oprit in Cismigiu si ne-am plimbat pe aleile parcului. Ne-am sarutat din nou. La fel de pasional. Ne strangeam in brate ca doi adolescenti … apoi … brusc … s-a desprins din bratele mele si a luat-o la fuga spunandu-mi ca nu vrea sa ma mai vada, ca mai bine de acum incolo ne ocolim. M-am tinut mult dupa ea, pana am vazut-o urcata in taxi. Mi-a mai trimis apoi un mesaj in care imi spunea acelasi lucru: Te rog, lasa-ma in pace, am facut o greseala!
Am plecat incet spre casa bulversat de ceea ce se intamplase … si totusi zambind … in sufletul meu se intampla ceva … simteam ca se va razgandi … intre noi era o atractie incontrolabila… intre noi avea sa se intample cea mai frumoasa, pasionala si nebuneasca iubire.

Daca ti-a placut acest articol aboneaza-te prin mail!

Similar Posts:

Comments

Laurentiu-Guran.ro

Tags:

One Comment

  1. hai ca m-a prins povestea! astept continuarea :)

    Reply
    1

Leave a Reply to sandra

EnterClick.ro - Generator trafic web