O poveste de dragoste sau "De ce o mai iubesc pe M" -Laurentiu-Guran.ro

O poveste de dragoste sau "De ce o mai iubesc pe M"

Este doar o incercare … poate o sa continue …

Introducere

– Astazi am vazut-o pe M. Si ne-am salutat. :-)
– Aham. Si? N-ai intrebat-o ce mai face? ;-)
– Eeeee, stai, incet, deocamdata abia ne-am salutat. Da’ de ce n-o intrebi tu?
– Cu mine nu vorbeste. Se incapataneaza sa ma ocoleasca.
– Hmmmm. Ma, tu o mai iubesti!
– :-) … Still. Yet. :-)
– Uf. Si de ce nu faci nimic? Du-te, spune-i.
– Eh, i-am spus o data. Am incercat. E randul ei… De fapt … a incercat si ea, dar neconvingator. Dupa care … m-a ocolit din nou.
– Pot sa fac eu ceva? Ma duc eu si ii spun.
– Hahahaha. Din secunda in care vei deschide gura, te va uri. Nu te pune cu furia ei!
– Ok. Si de ce m-ar uri?
– Pentru ca, in opinia ei, eu nu pot avea “doar prietene” … cu siguranta am facut si altceva cu tine… ;-). Deci … te va uri … si pe mine si mai tare! Pentru ca ma iubeste. Si ma uraste. Pentru tot ceea ce sunt. Pentru tot ceea ce am fost. Ea uraste pana si femeile pe care le-am iubit inaintea ei.
– Hai maaaaaa. Nu cred asta!
– Ba da…Poate o sa-ti povestesc intr-o zi. Ea ma uraste acum de exemplu si pentru faptul ca spun ca sunt fericit. . Parca si-ar dori sa ma vada trist in fiecare zi. Pe ea…de cate ori o vad, e trista… sau poate isi ia fata asta cand sunt eu in preajma ei. Dar eu nu vreau s-o vad asha, nu-mi place. As vrea sa o stiu fericita. Cu sau fara mine, cu sau fara ea, avem dreptul sa fim amandoi fericiti.
– Dar tu chiar esti fericit acum?
– Da. Desi asta nu inseamna ca atunci cand o vad nu ma apuca amintirile si parerile de rau. Asta nu inseamna ca nu-mi tresalta inima de cate ori o vad. Asta nu inseamna ca nu-mi vine uneori sa urlu prin peretele care ne desparte 8 ore pe zi: TE IUBESC, M. Astea sunt chestii pe care nu ai cum sa le stergi cu buretele, nici daca ai vrea. Dar nici nu inseamna ca trebuie sa stau sa oftez zi de zi, clipa de clipa. Nu inseamna ca nu ma pot indragosti, nu inseamna ca nu pot iubi, nu inseamna ca nu pot sa ma simt iubit, nu inseamna ca nu pot zambi, nu inseamna ca nu pot fi fericit.
– Stai putin! Deci o iubesti pe ea, dar poti iubi si pe alta?
– Probabil… Nu am incercat inca … Oricum, ar zice ca sunt ipocrit… Dar ca sa-ti raspund : vezi tu, sufletul nostru este o mica particica din infinit. Si o parte din infinit – tot infinit se cheama… si o parte din sufletul nostru este o mica particica din infinit si tot asa! Sunt iubiri mari, iubiri mici, iubiri trecatoare … In sufletul nostru toate sunt cate un mic infinit dintr-un alt infinit. Toate fac parte din sufletul nostru. Nu se sterg, fac parte din experienta noastra, din existenta noastra.
– Si crezi ca ea te mai iubeste? De fapt, ce spun eu aici … cred ca si ea inca te mai iubeste!
– Cu siguranta! Daca m-a iubit vreodata, da. Poti sa urasti, poti sa judeci pe cineva. Dar o faci cu mintea. Si da, ura, planurile de razbunare pe care le faci in cap, imaginea pe care ti-o creezi … toate rezultate ale gandurilor tale … lasa urme si in suflet … si sufletul reactioneaza. Te simti rau. Dar nu urasti cu sufletul. Urasti cu mintea. Sufletul nu uraste, sufletul doare. Cu sufletul doar iubesti. Si atunci, singura care ramane, pura, este iubirea.
– Ok, am inteles. Si ce-ai sa faci acum cu M?
– O s-o iubesc in continuare. E singurul lucru pe care pot sa-l fac, nu? Si o sa strig cat pot de tare ceea ce sunt. Asta fac si acum,nu? Si poate, o data, intr-o zi, sper, va inceta sa ma urasca pentru ceea ce sunt. Va inceta sa se urasca pentru ceea ce este. Si va ramane doar iubirea.

– Frumos spus. Dar cum adica vei striga ceea ce esti? Cum adica? Nu esti cam egoist? Ea nu conteaza?
– :-) Si ea imi spunea ca sunt egoist, ca e cel mai usor sa spun: asta sunt, luati-ma asha sau nu ma luati deloc. Marturisesc ca nu am stat niciodata sa analizez aceasta afirmatie, care nici macar nu-mi apartine! Dar uite, stau acum. Da, sunt egoist! Dar cred ca sunt mai putin egoist spunand “Asta sunt” decat sa incerc sa o schimb pe ea. Da, are dreptate! Sunt egoist. Eu contez cel mai mult. Si asha si trebuie sa fie. Indiferent de ce am fost invatati, prin neobosirea cu care isi cauta de-a lungul intregii vieti implinirea sa, nu a altcuiva, intotdeauna, SUFLETUL SE IUBESTE MAI INTAI PE SINE! Atunci cand intinzi mana si ajuti pe cineva, cum te simti?
– Bine!
– Observi? TU te SIMTI bine ca ai ajutat pe altul! Tu asta simti, nu simti ce simte celalalt! Poti eventual sa crezi ceea ce simte celalalt, dar este relativ!
– Revenind … Ea nu conteaza?
– Ba da, conteaza. In primul rand pentru ea! Eu nu pot decat sa presupun ceea ce este in sufletul ei, nu pot decat sa presupun cum se vede ea dimineata in oglinda, cum se vede ea vis-a-vis de mine. Si nu pot decat sa presupun ca ceea ce vede ea, sau vrea sa vada, sau nu vrea este ceea ce este si in sufletul ei. Ce stiu sigur este cum ma vad eu fata de ea, cum ma simt eu fata de ea. Te poate uimi sa privesti din exterior si sa vezi intr-o relatie ca fiecare il considera pe celalalt altfel decat se considera celalalt pe el, ca amandoi se gandesc: “Ce asteapta celalalt de la mine in aceasta relatie” in loc sa se gandeasca: “Ce astept eu de la aceasta relatie”. Ne grabim sa ii analizam pe ceilalti dupa experienta noastra si sa le dam roluri in relatie. Fara sa ii lasam pe ei sa-si aleaga rolul. Poate eu ma insel, poate ea nu este asa cum cred eu. Dar ea cu siguranta nu se insala: ea este asa cum crede ea! Acolo, in adancul sufletului, nu la suprafata, nu la nivel declarativ, nu in relatie cu mine, cu altii sau cu ce spun altii. Am mai spus-o: numai sufletul este absolut. Restul este relativ.
– Bun. Deci esti egoist. Preferi sa spui “Asta sunt”.
– Da. In viata, intr-o relatie, poti sa faci concesii, sa faci compromisuri. Dar la un moment dat sufletul va reactiona. Se va simti neimplinit. De-asta nu merg multe relatii. Pentru ca oamenii fac compromisuri.
Noi ar trebui sa invatam sa-i acceptam pe cei din jurul nostru pentru ceea ce sunt ei, nu pentru ceea ce vrem noi sa fie. Orice om din viata cu care interactionezi, voit sau nu, intamplator sau nu, din momentul in care ajungi in contact cu el devine parte din experienta ta, din (re)descoperirea ta. Si trebuie sa-i multumesti pentru ca exista, pentru ca te ajuta prin actiunile sale sa-ti descoperi sinele. Nu sa-l urasti, nu sa incerci sa-l schimbi. Sa-l iubesti. Pentru ca exista.
– Si tu de cate ori ai facut asta?
– De prea putine ori!
– Dar zici ca o relatie nu poate sa mearga facand compromisuri…
– Categoric! Pentru ca le faci, totul merge bine o vreme, dupa care incepi sa ai frustrari. Dupa frustrari apar indoielile. Apoi certurile. Apoi neincrederea. Si s-a dus totul pe apa sambetei. Nu poti sa traiesti din compromisuri! Pentru ca te vei simti intotdeauna neimplinit. Nu poti sa traiesti spunand “Nu vreau asta”. Pentru ca exact aia vei avea. Inevitabil! Spune intotdeauna “Eu sunt asa!“. Iar oamenii care te vor accepta asa cum esti vor ramane in jurul tau. Ceilalti se vor departa.
– Si atunci ? M ?
– Pai … exact de-aia am spus ca este randul ei. Daca va fi sa fie, va fi. Daca sufletul ei va rezona cu al meu, daca se va simti fericita, implinita langa mine va veni. Nu pot, nu vreau sa mai intervin brutal in viata ei. Am facut-o. Si a iesit rau (una peste alta, tot o experienta din care am invatat amandoi ceva!). Nu pot sa-i cer eu sa se schimbe. Eu stiu cum sunt si stiu ce vreau. Iar atunci cand imi spun: “M se va intoarce la mine” sufletul meu se bucura.
Stiu si cum este ea, dar ceea ce stiu eu este relativ. Important este cum se vede ea. Iar daca dorintele, visele, conceptiile noastre despre viata vor fi similare, vom fi intr-o zi din nou impreuna. Nu trebuie sa facem noi nimic. Viata ne va purta pasii unul catre celalalt. Cu forta nu reusesti nimic. Doar cu iubire.

– Ok. Deci vom avea o poveste de dragoste.
– Si nu numai. Daca vom continua, o sa avem o discutie d
espre viata, suflet, pasiune, realitati, reguli, tabu-uri, relativitate, adevar, minciuna, tradare, ce e bine si ce e rau, oameni, atractie. Dar toate, tot ce exista si va exista graviteaza in jurul sufletului. E frumos sa spui, sa auzi asta … dar e si mai frumos sa o intelegi.
– De ce sa nu continuam?
– Ramane de vazut …

Daca ti-a placut acest articol aboneaza-te prin mail!

Similar Posts:

Comments

Laurentiu-Guran.ro

Tags:

8 Comments

  1. felicitari! pentru curaj si pentru poveste…pentru ganduri…
    asteptam si continuarea :)

    Reply
    1
  2. Sa iubesti e un sentiment minunat. Dar intr-o relatie e nevoie de doi. De cele mai multe ori insa, reluarea unei relatii nu e cea mai fericita solutie. Mie mi s-a intamplat si desi credeam ca poate fi la fel ca inainte s-a dovedit a fi chiar mai rau pentru ca a aparut lipsa de incredere, judecand poate prin prisma experientei anterioare.
    Intotdeauna merita sa incerci, poate ca veti descoperi amandoi ca v-ati maturizat si acum este un moment mai potrivit.
    Ce te faci cu fetele care suspina dupa tine in club, dupa asa o declaratie?

    Reply
    2
  3. Este cea mai intortocheata si originala declaratie de dragoste pe care am citit-o.
    Dar este superba!
    Bravo!

    Reply
    3
  4. stai asha, cu clopotzeii atarnatzi de suflet … nu se poate sa nu-i auda , sa nu-i simta …

    Reply
    4
  5. Ce e amorul? E un lung
    Prilej pentru durere,
    Căci mii de lacrimi nu-i ajung
    Si tot mai multe cere.

    De-un semn în treacat de la ea
    El sufletul ti-l leaga,
    Incit să n-o mai poti uita
    Viata ta intreaga.

    Dar inca de te-asteapta-n prag
    In umbra de unghere,
    De se-ntilneste drag cu drag
    Cum inima ta cere:

    Dispar si cerul si pământ
    Si pieptul tau se bate,
    Si totu-atirna de-un cuvint
    Soptit pe jumatate.

    Te urmareste saptamini
    Un pas făcut alene,
    O dulce stringere de mini,
    Un tremurat de gene.

    Te urmaresc luminatori
    Ca soarele si luna,
    Si peste zi de-atitea ori
    Si noaptea totdeauna.

    Căci scris a fost ca viata ta
    De doru-i să nu-ncapa,
    Căci te-a cuprins asemenea
    Lianelor din apa.

    Reply
    5
  6. …. am ramas fara cuvinte… am citit tot si…se pare ca m-am regasit in povestea ta …:(

    Reply
    6
  7. da…cautam “sunt egoista” pe google..voiam sa vad ce apare. si gasesc chestia asta.la 5 luni dupa ce a fost scoasa din capul tau.da deci sunt.hiuh.cu totii chiar..da oare putem iubi mai multi ?..da…si da..tre sa ii iubim si pe cei care “ne fac rau”. de fapt de ne formeaza.ne descoperim pe noi prin ei. prin oricine te descoperi p tine. poate iesim la o….tequilla

    Reply
    7
  8. Curiozitate (daca tot am descoperit, bantuind pe aici, ca gandim la fel, mi-am imaginat si ca tu trebuie sa ai cativa ani in plus de experienta:). So, sunt foarte de acord ca o relatie in care faci compromisuri iti lasa, la un moment dat, sufletul pustiit si, in timp, te face sa uiti cu desavarsire “the happy begining” . Dar cum poti sa inveti sa-l “accepti” pe celalt asa cum este? Mie mi se pare cel dintai dintre compromisuri.
    P.S.: Continua povestea; te rog:); dar ai grija, mi se pare ca dezvalui, printre randuri, mai multe lucruri despre tine decat ti-ai fi dorit;)

    Reply
    8

Leave a Reply to cherry

EnterClick.ro - Generator trafic web