Dreptul meu la fericire (2)




Multumesc mult pentru comentariile voastre.
Inclusiv ibiebei. Mare parte din comentariile ei sunt adevarate, chiar daca putin rautacioase … Normal ca uneori sunt trist, normal ca amintirile te fac sa oftezi uneori … sa nu poti dormi, sa nu ai liniste in suflet.
Important este sa te impaci tu cu tine, sa te accepti tu pe tine … si sa incerci sa pastrezi ce a fost frumos din viata. Ajuta foarte mult la psihic. Am trecut prin perioade proaste. Si am constatat ca numai eu pot sa ma ajut sa trec peste, ca indiferent de incurajarile prietenilor daca tu cu tine nu esti ok, nu poti zambi sau zambesti fals … Asta incerc sa fac … nu sunt un ipocrit care sa afirme ca viata mea este perfecta si ca sunt un tip de milioane. Dimpotriva! Sunt o persoana dificila. Ca orice taur.

Si da, sunt o persoana cu doua fete. Sunt ticalos, miserupist, tradator, egoist, insensibil, imatur … si mai pot fi adaugate muuuulte “calitati”.
Dar tot eu, ticalosul, insensibilul, inca mai aud pasarelele cantand, inca imi place mirosul de fan proaspat cosit, inca imi place sa numar stelele de pe cer intins pe pamant. Caracteristica de taur…atingerea pamantului…
Da, eu, perversul, inca imi doresc sa dansez in mijlocul camerei cu “the one” pe “Rod Stewart – Wonderful World”(nu Louis Armstrong…varianta aia nu ma da pe spate). Sa aud versul “I heard MY babies crying” si sa mi se faca pielea gaina.
Da, eu, imaturul, abia astept sa am bebei si sa ma joc cu fi-miu in mijlocul sufrageriei si sa ma cert cu el pe trenuletul electric.
Da, eu, cel impenetrabil, rece, distant, eu ma emotionez de cate ori vad “As good as it gets” si “Serendipity”.
Asta sunt. Si una si alta. Si alb si negru. Si cald si rece. Cunosc atatea persoane cu doua fetze … Eu ma impac cu amandoua. Unii insa nu …

Asta este tot. Nu e vorba nici de imagine, nici de ce trebuie sa vada sau ce nu trebuie sa vada oamenii. Constat ca imi place sa scriu si ca ma ajuta. Sa-mi pun ordine in ganduri, sa ma descarc, sa incerc sa imi gasesc un echilibru. Scriind, trebuie sa pui lucrurile intr-o anumita ordine. Si atunci gandurile nu mai alearga haotic prin cap intr-o miscare browniana de nu mai stii de unde-ai pornit si la ce ai ajuns. De-aia scriu. Iar faptul ca pot fi citit si ca pot sa fiu si comentat este, intr-adevar alegerea mea. La fel cum am ales sa cant pe scena si nu in baie. Iar parerile celorlalti, bune sau rele, ma ajuta … sau nu …

Nu am dat si nu o sa dau vreodata detalii “picante” despre viata mea. Nu o sa ma “expun” niciodata. Pe mine, sau pe altii. Iar simpla insiruire a unor prenume nu cred ca se poate chema “expunerea vietii personale”. Puteam sa pun doar niste initiale, dar se pierdea din valoare. Din valoarea pe care acele persoane o au in sufletul meu. Pentru altii nu reprezinta decat o insiruire de nume comune.

Cam atat … tocmai m-am intors de la Becker si mi-e somn … urmeaza un nou weekend plin.
Maine poate scriu despre senzatiile de motorist.

Daca ti-a placut acest articol aboneaza-te prin mail!

Similar Posts:




Comments

Laurentiu-Guran.ro

3 Comments

  1. Keep on rockin`!

    Reply
    1
  2. admir puterea si talentul tau de a scrie ceea ce gandesti si simti.sincer, sunt satula de oameni care la 29 de ani nu stiu ce sa mai faca pt a-si procura doza de drog, nu stiu cum sa-i mai prosteasca pe cei din jurul lor, etc.aia da oameni imaturi, nenorociti,ticalosi.
    tu, intr-adevar poti sa fi fericit pt tot ce ai. poate nu conteaza asa de mult cum ai obtinut totul, atata timp cat ai facut,si faci ceva constructiv.
    Ma bucur pt tine, si sper sa-ti iasa si treaba cu bebele ( normal ca o sa iasa :)), ca sa fii intr-adevar implinit.

    Reply
    2
  3. :-)))))))))))
    Pt Gabitza: daca ai stii de cate ori am fost facut eu imatur, nenorocit, ticalos …
    de multe ori poate chiar am fost ;-)

    Reply
    3

Leave a Reply

EnterClick.ro - Generator trafic web

Facebook