Dreptul meu la fericire -Laurentiu-Guran.ro

Dreptul meu la fericire

O sa raspund aici unui comentariu pe care l-am primit zilele trecute de la Ibieba. Asadar. Draga Ibieba, am stat mult sa ma gandesc cat de “personal” sa fie raspunsul meu. Dar pentru ca ai afirmat de la inceput ca citesti si judeci din perspectiva spectatorului, o sa incerc sa iti raspund la fel.
Hai sa o luam cu inceputul.
“Zici ca ai reusit si ca ai implinit tot ce era de implinit pana acum in viata ta. Dar peste cati ai trecut ca sa reusesti toate astea? Cate compromisuri au fost necesare ca sa iti atingi visul, cate orgolii au trb lasate la o parte, cate sentimente ai calcat in picioare ca sa traiesti tu clipa, momentul, de cate ori ai inchis ochii si te-ai facut ca nu vezi ce se intampla in jurul tau doar din pur egoism?”
In primul rand ca nu am spus niciodata ca am implinit tot ce era de implinit. Am spus doar ca am avut tot ce mi-am dorit eu sa am … departe de tot ce puteam avea. Remarca ta referitoare la sentimente ma determina sa cred ca tu te-ai gandit numai la iubirile din viata mea. Numai ca post-ul la care faci tu referire era impartit foarte clar intre: muzica, iubiri si realizari personale. Eu am spus asta: Am reusit sa-mi fac un drum in viata. Eu! Eu singur. Am crescut, am invatat, am acumulat. Si am avut intotdeauna lucrurile pe care mi le-am dorit. Iar cand am scris asta m-am gandit la bicicleta pe care am avut-o cand eram mic, la primul meu calculator, la primul meu microfon, la faptul ca mi-am implinit un vis – acela de a canta, la casa mea etc.. Si crede-ma, pentru toate astea nu am trecut peste nimeni, nu am calcat nici un sentiment in picioare, nu am omorat pe nimeni, nu am jefuit pe nimeni, n-am dat cu masina peste nimeni pe trecerea de pietoni. Compromisuri da, am facut, cum face oricine. In limitele normalului insa, in limitele in care sa pot sta cu fruntea sus.
Referitor la “artistul de cover”. Ai idee cate din piesele pe care le cantam noi au fost compuse de artistii care le-au cantat prima oara? Crezi ca asta le scade din valoare? Nu. Sunt si vor fi niste mari piese din istoria muzicii. Si pe scena cantand piesele alea eu traiesc, simt, ma bucur, vibrez. Intr-un cuvant sunt fericit. Da, imi doresc sa compun, imi doresc sa am puterea, forta de a scrie. Dar asta nu inseamna ca atunci cand cant “The Best” sunt trist si fac vreun compromis si daca as canta piesele mele as fi fericit. Nu. Sunt fericit sa pot canta “The Best”. Si as fi foarte fericit sa pot canta si piesele mele. Departe insa ideea de “frustrare”. Nu am cum sa fiu frustrat ca pot sa cant piesele alea.
Revenind la iubiri – de altfel tema principala a comentariului tau. Intotdeauna am vazut ce se intampla in jurul meu. Uneori da, nu mi-a pasat sau am preferat sa ranesc. Alteori am reactionat ranind pentru ca am fost ranit … sau pur si simplu calcat pe coada. Si am regretat dupa. Da, am facut oameni sa sufere. Da, am fost egoist. In egala masura in care am suferit, am plans, am urat, am iubit. Nu imi caut o scuza din asta, nu exista scuza pentru asta … alta decat egoismul. Si nu, nu mi-e frica sa vorbesc despre tristete, dezamagire, tradare, frustrari. Daca citeai mai mult din ce am scris poate gaseai si lucruri de genul asta:
Ea zambeste…zambetul acela perfid sub care se ascunde durerea…ce ticalosi suntem amandoi …o recunoaste numai unul insa … n-o s-o mai las sa-mi vada fatza asta… de ce zambetul nu se gaseste la alimentara?
Si mai sunt si altele…
Spui ca este gretos modul de a multumi femeilor din viata mea. De ce? Pentru ca le-am iubit? Pentru ca au reprezentat ceva pentru mine? Pentru ca la un moment dat sufletul meu tresarea cand ma gandeam la ele? Pentru ca, indiferent de cum s-a terminat, indiferent de faptul ca poate am suferit dupa ele, indiferent ca poate unele rani sunt inca deschise si asteapta trecerea timpului pentru a se cicatriza … femeile acelea ocupa si vor ocupa un coltisor din memoria nevolatila a sufletului meu? Gretos … imi pare rau, nu sunt de acord cu tine.
Postul pe care l-ai citit tu l-am scris de ziua mea. Si se incheia asa: “Gata cu plansul de mila. N-am timp de asta. E interesant¸ asha, un pic romantic sa faci pe neintelesul, pe tristul, pe frustratul. Dar parca mai interesant e sa poti striga in gura mare:
I’m so fuckin’good! And I am!”

Era pus si simplu o evaluare (scrisa intr-un moment pe care mi-l doream altfel, sincer) a clipelor fericite din viata mea. Era un strigat in cautarea fericirii. Dezamagire, tradare, frustrari … una peste alta, asta trebuie sa ramana: amintirea clipelor frumoase, amintirea a ce ai avut si ce te-a bucurat. Este dreptul meu, egoist cum spui tu, de a uita clipele urate si de a ma bucura de amintirile frumoase!
Viata este prea scurta ca sa nu-mi cer acest drept, dreptul meu la fericire.

Daca ti-a placut acest articol aboneaza-te prin mail!

Similar Posts:

Comments

Laurentiu-Guran.ro

6 Comments

  1. Oau cat a stat si a gandit ibieba tot ce ai scris pe aici,eu nu am de spus decat ca mie imi place ce citesc pe acest blog deoarece ma deconecteaza si cu ocazia asta mai aflu lucruri noi despre viata, oameni, trairi, muzica, motoare….etc, nu stau sa judec ce se scrie, e dreptul fiecaruia sa isi traiasca viata exact asa cum simte si vrea si timpul e prea scurt ca sa mai facemm si o analiza.
    Vreau sa te felicit laurentiu pentru optimismul, buna dispozitie si energia magnifica pe care le transmiti de pe scena.Pe mine una ma incarci cu o stare bestiala pentru intreaga saptamana atunci cand vin la voi in Becker.Esti unul dintre oamenii aia rari caruia ii zambesc ochii.

    Reply
    1
  2. multumesc pentru raspuns, desi, asa cum ti-am zis, a fost un comentariu facut din perspectiva spectatorului

    nu a fost un comentariu despre iubiri, aici e alegerea ta dc iti expui sau nu viata personala pe “ecranul calculatorului”

    si oricum, oamenii nu te vad pe tine, vad doar ce vor sa vada si ce trebuie sa vada.

    bafta in continuare

    ibieba

    Reply
    2
  3. Cred ca viata ar trebui privita in egala masura cu realism si cu optimism. Visuri avem cu totii. Optimismul este o atitudine cu siguranta benefica, care te determina sa traiesti cu bucurie si entuziasm fiecare pas care duce la indeplinirea lor. Realism inseamna sa fii constient ca va trebui sa faci niste eforturi constante, niste compromisuri (evident, care sa nu presupuna distrugerea respectului de sine) si probabil vei rani pe cineva. Asta facem cu totii in fiecare zi. Hai sa nu fim ipocriti! Si nu cu intentie sau din rautate, ci pur si simplu pentru ca fiecare actiune poate genera mai multe efecte: in cazul de fata, ceea ce va face bucuros pe cineva, va intrista pe altcineva.
    Eu personal il inteleg pe Laurentiu de ce este atat de mandru de ceea ce a realizat singur. Aceste “victorii” personale sunt foarte importante.
    Faza cu artistul de cover mi s-a parut o mare rautate. Fiecare voce este unica, fiecare interpretare este unica, iar serile la Becker sunt foarte misto. Hai sa nu minimalizam asta! Apropo, melodia Bed of Roses este chiar speciala.
    Oamenii multumiti si fericiti sunt in general degajati si relaxati si ,mai ales, constienti de ei. Sa fii constient de propria persoana este o politica de viata foarte sanatoasa. Cum adica, daca tu nu stii cine esti si nu esti pretentios, cum te poti astepta la mai mult de la propria ta persoana si cum te poti astepta la atitudinea potrivita din partea celorlalti? Este esential pentru evolutia personala. De fapt, fiecare este responsabil pentru ceea ce i se intampla in viata, iar viata trebuie traita la maxim! Din cate stim pana acum, avem o singura viata. :)

    Reply
    3
  4. bravo Laurentiu! pastreaza-ti zambetul din ochi, foloseste-ti talentul din plin si nu apleca urechea la toate rautatile care, poate ca au la baza si o urma de invidie?!

    Reply
    4
  5. Clar fiecare are dreptul la fericire. Si daca fericirea ta nu e construita pe nefericirea altora, de ce sa nu o strigi cat poti de tare? E grozav sa stii ca ai realizat ceva de care esti mandru, sa te simti bine in propria piele. Ca e vorba de munca, de faptul ca ti-ai facut o casa, ca ti-ai luat un permis de conducere, ca poti canta muzica pe care o iubesti…toate sunt micile noastre bucurii… iar fericirea noastra e de cele mai multe ori compusa din ele. Nu trebuie sa astepti sa ti se intample ceva fenomenal pentru a fi multumit de tine sau de viata ta. Daca numai ceva senzational te-ar putea face sa spui “frate, asta-s eu si ma bucur ca sunt asa!”, ti-ai petrece trei sferturi din viata fiind trist.
    Cat despre iubiri, am invatat un lucru: chiar daca un om nu te iubeste cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul… si chiar daca nu te iubeste o vesnicie nu inseamna ca nici o clipa nu ai insemnat nimic pentru el… Dar trebuie sa stim sa apreciem un moment bun, o clipa de bucurie, un zambet, un chip vesel….

    Reply
    5
  6. ieri am gasit aceste randuri/ ganduri scrise, doar asa mai aflu unele lucruri despre tine.
    Au fost unele cuvinte care m-au revoltat sau care m-au facut sa zambesc.., dar nu conteaza ce cred eu, cert este ca aseara te-am visat cantand, am visat ca eram acolo…as vrea sa vin…

    Reply
    6

Leave a Reply

EnterClick.ro - Generator trafic web