Blogu’ lui Laurentiu (ASHA)

Multumesc mult pentru comentariile voastre.
Inclusiv ibiebei. Mare parte din comentariile ei sunt adevarate, chiar daca putin rautacioase … Normal ca uneori sunt trist, normal ca amintirile te fac sa oftezi uneori … sa nu poti dormi, sa nu ai liniste in suflet.
Important este sa te impaci tu cu tine, sa te accepti tu pe tine … si sa incerci sa pastrezi ce a fost frumos din viata. Ajuta foarte mult la psihic. Am trecut prin perioade proaste. Si am constatat ca numai eu pot sa ma ajut sa trec peste, ca indiferent de incurajarile prietenilor daca tu cu tine nu esti ok, nu poti zambi sau zambesti fals … Asta incerc sa fac … nu sunt un ipocrit care sa afirme ca viata mea este perfecta si ca sunt un tip de milioane. Dimpotriva! Sunt o persoana dificila. Ca orice taur.

Si da, sunt o persoana cu doua fete. Sunt ticalos, miserupist, tradator, egoist, insensibil, imatur … si mai pot fi adaugate muuuulte “calitati”.
Dar tot eu, ticalosul, insensibilul, inca mai aud pasarelele cantand, inca imi place mirosul de fan proaspat cosit, inca imi place sa numar stelele de pe cer intins pe pamant. Caracteristica de taur…atingerea pamantului…
Da, eu, perversul, inca imi doresc sa dansez in mijlocul camerei cu “the one” pe “Rod Stewart - Wonderful World”(nu Louis Armstrong…varianta aia nu ma da pe spate). Sa aud versul “I heard MY babies crying” si sa mi se faca pielea gaina.
Da, eu, imaturul, abia astept sa am bebei si sa ma joc cu fi-miu in mijlocul sufrageriei si sa ma cert cu el pe trenuletul electric.
Da, eu, cel impenetrabil, rece, distant, eu ma emotionez de cate ori vad “As good as it gets” si “Serendipity”.
Asta sunt. Si una si alta. Si alb si negru. Si cald si rece. Cunosc atatea persoane cu doua fetze … Eu ma impac cu amandoua. Unii insa nu …

Asta este tot. Nu e vorba nici de imagine, nici de ce trebuie sa vada sau ce nu trebuie sa vada oamenii. Constat ca imi place sa scriu si ca ma ajuta. Sa-mi pun ordine in ganduri, sa ma descarc, sa incerc sa imi gasesc un echilibru. Scriind, trebuie sa pui lucrurile intr-o anumita ordine. Si atunci gandurile nu mai alearga haotic prin cap intr-o miscare browniana de nu mai stii de unde-ai pornit si la ce ai ajuns. De-aia scriu. Iar faptul ca pot fi citit si ca pot sa fiu si comentat este, intr-adevar alegerea mea. La fel cum am ales sa cant pe scena si nu in baie. Iar parerile celorlalti, bune sau rele, ma ajuta … sau nu …

Nu am dat si nu o sa dau vreodata detalii “picante” despre viata mea. Nu o sa ma “expun” niciodata. Pe mine, sau pe altii. Iar simpla insiruire a unor prenume nu cred ca se poate chema “expunerea vietii personale”. Puteam sa pun doar niste initiale, dar se pierdea din valoare. Din valoarea pe care acele persoane o au in sufletul meu. Pentru altii nu reprezinta decat o insiruire de nume comune.

Cam atat … tocmai m-am intors de la Becker si mi-e somn … urmeaza un nou weekend plin.
Maine poate scriu despre senzatiile de motorist.

O sa raspund aici unui comentariu pe care l-am primit zilele trecute de la Ibieba. Asadar. Draga Ibieba, am stat mult sa ma gandesc cat de “personal” sa fie raspunsul meu. Dar pentru ca ai afirmat de la inceput ca citesti si judeci din perspectiva spectatorului, o sa incerc sa iti raspund la fel.
Hai sa o luam cu inceputul.
“Zici ca ai reusit si ca ai implinit tot ce era de implinit pana acum in viata ta. Dar peste cati ai trecut ca sa reusesti toate astea? Cate compromisuri au fost necesare ca sa iti atingi visul, cate orgolii au trb lasate la o parte, cate sentimente ai calcat in picioare ca sa traiesti tu clipa, momentul, de cate ori ai inchis ochii si te-ai facut ca nu vezi ce se intampla in jurul tau doar din pur egoism?”
In primul rand ca nu am spus niciodata ca am implinit tot ce era de implinit. Am spus doar ca am avut tot ce mi-am dorit eu sa am … departe de tot ce puteam avea. Remarca ta referitoare la sentimente ma determina sa cred ca tu te-ai gandit numai la iubirile din viata mea. Numai ca post-ul la care faci tu referire era impartit foarte clar intre: muzica, iubiri si realizari personale. Eu am spus asta: Am reusit sa-mi fac un drum in viata. Eu! Eu singur. Am crescut, am invatat, am acumulat. Si am avut intotdeauna lucrurile pe care mi le-am dorit. Iar cand am scris asta m-am gandit la bicicleta pe care am avut-o cand eram mic, la primul meu calculator, la primul meu microfon, la faptul ca mi-am implinit un vis - acela de a canta, la casa mea etc.. Si crede-ma, pentru toate astea nu am trecut peste nimeni, nu am calcat nici un sentiment in picioare, nu am omorat pe nimeni, nu am jefuit pe nimeni, n-am dat cu masina peste nimeni pe trecerea de pietoni. Compromisuri da, am facut, cum face oricine. In limitele normalului insa, in limitele in care sa pot sta cu fruntea sus.
Referitor la “artistul de cover”. Ai idee cate din piesele pe care le cantam noi au fost compuse de artistii care le-au cantat prima oara? Crezi ca asta le scade din valoare? Nu. Sunt si vor fi niste mari piese din istoria muzicii. Si pe scena cantand piesele alea eu traiesc, simt, ma bucur, vibrez. Intr-un cuvant sunt fericit. Da, imi doresc sa compun, imi doresc sa am puterea, forta de a scrie. Dar asta nu inseamna ca atunci cand cant “The Best” sunt trist si fac vreun compromis si daca as canta piesele mele as fi fericit. Nu. Sunt fericit sa pot canta “The Best”. Si as fi foarte fericit sa pot canta si piesele mele. Departe insa ideea de “frustrare”. Nu am cum sa fiu frustrat ca pot sa cant piesele alea.
Revenind la iubiri - de altfel tema principala a comentariului tau. Intotdeauna am vazut ce se intampla in jurul meu. Uneori da, nu mi-a pasat sau am preferat sa ranesc. Alteori am reactionat ranind pentru ca am fost ranit … sau pur si simplu calcat pe coada. Si am regretat dupa. Da, am facut oameni sa sufere. Da, am fost egoist. In egala masura in care am suferit, am plans, am urat, am iubit. Nu imi caut o scuza din asta, nu exista scuza pentru asta … alta decat egoismul. Si nu, nu mi-e frica sa vorbesc despre tristete, dezamagire, tradare, frustrari. Daca citeai mai mult din ce am scris poate gaseai si lucruri de genul asta:
Ea zambeste…zambetul acela perfid sub care se ascunde durerea…ce ticalosi suntem amandoi …o recunoaste numai unul insa … n-o s-o mai las sa-mi vada fatza asta… de ce zambetul nu se gaseste la alimentara?
Si mai sunt si altele…
Spui ca este gretos modul de a multumi femeilor din viata mea. De ce? Pentru ca le-am iubit? Pentru ca au reprezentat ceva pentru mine? Pentru ca la un moment dat sufletul meu tresarea cand ma gandeam la ele? Pentru ca, indiferent de cum s-a terminat, indiferent de faptul ca poate am suferit dupa ele, indiferent ca poate unele rani sunt inca deschise si asteapta trecerea timpului pentru a se cicatriza … femeile acelea ocupa si vor ocupa un coltisor din memoria nevolatila a sufletului meu? Gretos … imi pare rau, nu sunt de acord cu tine.
Postul pe care l-ai citit tu l-am scris de ziua mea. Si se incheia asa: “Gata cu plansul de mila. N-am timp de asta. E interesant¸ asha, un pic romantic sa faci pe neintelesul, pe tristul, pe frustratul. Dar parca mai interesant e sa poti striga in gura mare:
I’m so fuckin’good! And I am!”
Era pus si simplu o evaluare (scrisa intr-un moment pe care mi-l doream altfel, sincer) a clipelor fericite din viata mea. Era un strigat in cautarea fericirii. Dezamagire, tradare, frustrari … una peste alta, asta trebuie sa ramana: amintirea clipelor frumoase, amintirea a ce ai avut si ce te-a bucurat. Este dreptul meu, egoist cum spui tu, de a uita clipele urate si de a ma bucura de amintirile frumoase!
Viata este prea scurta ca sa nu-mi cer acest drept, dreptul meu la fericire.

People, people faceti loc!!!
Am luat examenul de A. Yes !!!!
Si ieri mi-am achizitionat si motor. Deci: Yamaha Virago 535. Cum ii fac poze le pun aici.
Fugiti de pe sosele!!!! Ascundeti-va =)))))))

Ma rog, eu promit ca o sa fiu cuminte. Si am luat-o usurel. Deocamdata motoru l-am lasat la club. Si ma mai dau seara cu el pe stradutze p-acolo incetisor. E mai greoi decat ala pe care am facut scoala … era sa fac un pocinog … Asha ca-s cumintzel.
Astazi m-am delectat pe forumuri de motociclisti. De fapt … m-am documentat.

Postul asta … m-am tavalit de ras de comentarii … si totusi … 128 de moduri de a-ti vedea motorul pe jos…si nu neaparat in viteza … Hmmm … Deci tre sa am grija.
E, si cu asta am raspuns si mailurilor pe care le-am primit in ultimele zile ca am parasit blog-ul si ca am devenit tacut.
Deci, am lipsit motivat. Am invatat pt examen … am cautat motor … na.
Plus ca am avut si repetitii. Weekendul asta pregatim o surpriza mare la club. Asha ca … va asteptam.

Comment: Si mai bine zis, inchideti televizoarele si profitati de vremea frumoasa de afara, de plimbari in aer liber, sport, excursii la mare, la munte, muzica live…. Nu-i asa?

Si mai mult de atat:
Trageti aer in piept si zambiti. Lasati sa vi se vada zambetul. Lasati ochii sa vada frumosul. Narile sa miroasa florile … sau marea …Urechile sa auda muzica. Visele sa zburde ca sa se poata implini. Inima sa bata puternic. Sufletul sa cante. Pielea sa fie mangaiata.
Uitati de reguli, uitati de constrangeri, uitati de stiri, uitati de r…., c…., s…… Nici nu mai zic cuvintele alea…

Traiti!!!
N-o va face altul pentru voi.

P.S. Aseara m-am simtit ca un licean. Nu va spun de ce :-P.

Dap, thks Kara pentru comment.
Si pentru link.

Eh, mai am pana la un Harley, dar normal ca e visul meu …
Misto reclama. “We believe in going our own way, no matter wich way the rest of the world is going”. Cool. Folow the dream.
A, si unul din commenturile de pe youtube:
Been riding for 35 years, learned to ride on Jap bikes (none of which are still on the road) and now have my 4th Harley. Only one of them is in the grave, thanks to a bitch with a cell phone.
:-)))))))))

Tonight I’m gonna have myself a real good time
I feel alive and the world turning inside out Yeah!
And floating around in ecstasy
So don’t stop me now don’t stop me
‘Cause I’m having a good time having a good time

I’m a rocket ship on my way to Mars
On a collision course
I am a satellite I’m out of control
I am a sex machine ready to reload
Like an atom bomb about to
Oh oh oh oh oh explode

Don’t stop me don’t stop me
Don’t stop me hey hey hey!
Don’t stop me don’t stop me ooh ooh ooh (I like it)
Don’t stop me don’t stop me
Have a good time good time
Don’t stop me don’t stop me Ah

… Atat

Sau cel putin schimbati canalul! Dati pe VH1. Dati pe MTV. Pe Discovery. Pe orice, numai nu va mai lasati bombardati de ura.
Am facut greseala sa deschid televizorul la ora 7. Stiri. Pe Antena, pe Pro, pe TVR, peste tot. Este incredibil. Deschiderea jurnalului:Crima la Turnu Severin. Accidente de masina, morti, raniti. Vreo 5 reportaje. Pe autostrada, in nu stiu care sat… … Se revine la crima. Nu stiu cine a injunghiat pe nu stiu cine. Si tot asha. Juma de ora, pe toate canalele. Schimbam de pe unul pe altul, incercand sa scap. Schimbam de la un accident, nimeream la crima. Over and over again.
Eu nu inteleg. Pe bune! Numai asta se vinde? Frumusetea lumii nu se mai vinde? Dragostea nu se mai vinde? Se vind doar arme, sange, razboaie? Asta atrage audienta? Ne-am tampit de tot… Sau poate ne cred ei tampiti.
Hmmm. Urmeaza pauza de publicitate. Reclamele nu au violenta… Dimpotriva… Se vinde frumosul. Muzica este placuta, culori calde, imagini linistitoare… Da, poate e o idee, creezi un contrast. Arunci cu sange si tratezi cu catei alergand pe-o pajiste complet verde… Da, se poate. Si totusi … eu n-as cumpara spatiu de reclama niciodata dupa un reportaj despre o crima … ca sa vand nu stiu ce crema de corp care-ti face pielea matasoasa.
Nu pot sa nu ma duc cu gandul insa si la teoria conspiratiei. Am citit prea mult despre asta ca sa nu ma gandesc si la asta… War against terror, ha? Ura, razboi, arme… cea mai mare afacere din istoria omenirii. Bombardati cu ura … dam nastere doar la ura.
Com’on people, treziti-va! Schimbati canalul. Sa vedem cu cine mai fac ei audienta.

Hai ca m-am enervat. Deci cum e asta frate sa primesti comentarii pe blog si sa nu stii cine ti le-a scris? Si ma mai si cunoaste, de-mi zice Guran. Ma mai si lauda… Da’ nu se semneaza. Io fi rusine sa zica, ba, io sunt ala (aia) de-ti zice bravo!
tz tz tz tz
Cat de club … normal ca-l promovam … sa vina lumea, nu? ca mie nu-mi place sa cant la mese goale
Deci … azi e joi, incepe distractia. Yes!!!!

Am primit noile flyere pentru club.
De luat si de dat mai departe. Doar la prieteni

Astazi traficul in zona Colentina a fost liber. Nu inteleg. Ieri se mergea pe contrasens, pe a doua linie de tramvai, astazi era super liber. Si-or fi lasat toti masinile acasa??? Pai mai lasati-le oameni buni, mai veniti si voi cu metroul.
Bine, nici asa cu fara trafic nu e bine, ca era sa-l busesc pe-un imbecil care s-a apucat el sa depaseasca coloana care facea stanga pe banda 1 si apoi sa faca el stanga. Toti inteligentii au carnet. M-am oprit la doua degete de el. Loganul meu fara ABS … Am avut bafta. Hmmmm. Daca eram pe motor ma opream? Probabil ca-l ocoleam.

Aseara m-am plimbat prin Parcul Carol. Nice, liniste, calm, pasarele, gangurit de copii, indragostiti plimbandu-se de mana sau sarutandu-se pe o banca la umbra. Inflorisera vreo doi salcami ce mi-au alintat narile iritate de aer conditionat, gaze de esapament si fum de tigara. Parca lipsea totusi ceva. Ah, da. Fitzele de Herastrau! Tz tz tz. Imi e dor de ele. La un moment dat am vrut sa ma intorc la masina sa-mi pun rolele. Dar … cam periculoase aleile in panta pentru un incepator ca mine. Poate incerc data viitoare.

A inceput lumea sa-mi citeasca blogul. Ba chiar sa si comenteze. Virtual, am prieteni! Cristiana mi-a trimis chiar poze de sambata. Saru’ manaaaa.

Deci, cum acum am cititori … Good mornin’ people.