Blogu’ lui Laurentiu (ASHA)

Eh, in sfarsit deschidem clubul. Totul e gata. Fenderul troneaza pe “casa de cultura”. E cat cladirea de inalt. L-au urcat cu macaraua inainte de Gambale. Inauntru, inca 5 chitari enorme agatate de tavan… Dac-ar fi acordate …:-)) Pe laterale, in vitrine, o intreaga colectie de Fender-uri autentice.
Pe pereti niste postere imense cu Jagger, Mercury, Bono, Beatles, Elvis … Sper sa ne inspire.

Astazi am inceput calibrarea instalatiei de sunet si am facut un pic probe. Maine facem probele finale iar miercuri si joi dam niste repetitii. Sper ca maine sa apara si comunicatul oficial de presa si grafica. Deocamdata am pus un anunt si numere pt rezervari pe forum.

Vineri ii dam drumul! Weekendul asta serbam 4 ani de ASHA. Plus ca avem si niste zile de nastere ;-).
Sa curga bereaaaaaaaaaaaaa! (Becker, of course)
Sa sfaraie gratarele!
And We Will Rock You!

P.S. Am primit si afisul. L-am atasat.

Am promis ca pun poze de la concert. Inainte sa le pun am cautat dupa cateva recenzii la evenimentul de joi. Si iata ce am gasit. Pozele sunt fenomenale.
Si uite si un alt articol, de data asta si cu un interviu cu Cristi Becker.

Nu m-am hotarat inca sa fac public acest blog. O sa ma hotarasc in curand. L-am lasat deocamdata singurel, doar el, aici pe net, ca sa-mi tina gandurile ce-mi trec prin cap in fiecare zi. L-am aratat doar catorva prieteni. In rest, au mai intrat cativa intamplator cu search pe google, am vazut asta pe statistici. Azi l-am aratat unei prietene. Sa-i zicem: A. I-am trimis link-ul pe mess si i-am zis: Nu-i asha ca-s cu capu’? Iata ce-a urmat:

A: stai sa vad daca am in comp aici ceva ce am postat eu pe un blog acu o vreme
A: sa vedem care e mai dus cu capul
A: am gasit
Eu: ia
A: pot sa iti dau send file sau pe mail?
Eu: da-mi
Eu: ca-s pe calc acuma
You have received 1 file from A. fara.doc
Open (Alt+Shift+O)

Eu: foaaaaaarte taaaaaaaareeeeeeeeeeee
A: deci….
Eu: deci vreau s-o pun pe blogu meu

Mai jos aveti ce mi-a trimis. Complimentele mele, draga mea A.

Fara titlu…si fara motiv (de parca ar fi nevoie de vreunul…)

Azi sunt suparata. Nu voi mai iesi la al doilea rand de aplauze. N-au decat sa aplaude o scene goala. Asa va trebuie ! Asa imi trebuie ! Pentru ca v-am iubit pe toti, prea mult, chiar daca nu meritati. Pentru ca v-am dat din darurile mele…Ce idioata ! Si pentru ca nu am vrut niciodata nimic de la voi. V-am spus mereu « nu e nevoie acum….poate altadata cand o sa am mai multa nevoie » Acum e altadata !!! Unde sunteti ? Aham…asteptati. Am inteles acum. Asteptati sa vedeti daca mai pot sa ma ridic si de data asta…A cata oara ? Nu mai conteaza.
Si parca ati vrea sa pot…si parca nu…Stiu e fascinant ori de cate ori o fac dar in inimile voastre mici se naste un junghi…Nu. Nu va iert nici de data asta.
O sa o fac din nu. Intai o mana sprijinita pe podea, apoi un genunchi indoit, hmm…capul…nu. Capul am sa-l ridic ultimul, nu meritati inca sa imi vedeti ochii. Bun, sunt aproape in picioare. Spatele inca mai doare putin, o sa reusesc sa-l indrept curand.
Mda…am ridicat si capul, am deschis si ochii. Ce bine ca nu va vad, nu vad decat reflectoarele astea puternice. Mult mai bine. Si ce ati zice daca de data asta as ramane aici ? Poate e timpul. Poate de data asta o sa fiu atat de a dracu’ incat sa raman aici dupa ce o sa goliti voi sala. Ce o sa va faceti ? Si ce daca piesa pe care o vedeti mereu nu e asa ? Uite ca azi nu mai moare lebada. Hehe .. Sta pe scena si se uita …undeva. Nu. Nu la voi. Lebada are chef azi sa se ghemuiasca pe un scaun, sa aprinda o tigara si sa ramana aici. Puteti pleca acum. Toti. Distractia s-a incheiat. Cautati o gasca, o rata, ceva mai amuzant. Eu nu mai dau spectacole pentru voi. Pentru ca sunt rea. Si pretentioasa. Si aroganta. Si pentru ca m-ati calcat pe coada. Cum care ? Aia de paun. Mandru.

Te plimbi singur pe o alee scaldata in soare. Culoarea, sunetul si mirosul primaverii iti inunda simturile patrunzand adanc in suflet, contopindu-se cu el intr-o uniune divina. O alee fara sfarsit …
Ceva te impinge de la spate si fara sa vrei incepi sa alergi. In fuga copacii aleii se apleaca spre tine incercand sa te opreasca, sa-ti spuna stai! Cerul devine cenusiu aruncand asupra-ti fulgere si tunete. Ploaia nu se sfieste sa cada, o ploaie rece ce-ti patrunde prin oase, ce-ti ineaca eu-ul. Te sufoci. Cotesti brusc la stanga incercand sa scapi. O alee pustie si neprimitoare. Dar linistita. Oare ce o fi dupa urmatorul colt? Hai sa vedem. O forta nebanuita te ridica si apoi te lasa sa cazi. Contactul cu pamantul e dureros. Un necunoscut iti intinde o mana. Parca totusi il stii de undeva… Te ridici dar n-apuci sa-i multumesti caci el dispare. Ai fi putut sa incerci sa te iei dupa el. Prea tarziu. Mai bine te intorci. O iei la intamplare pe o alee. Brusc totul se surpa. Gol. Prapastie. Panica te cuprinde. Deodata iti cresc aripi. Poti sa zbori! …
Mirosul de fan uscat te relaxeaza. Ai aterizat intr-o capita de fan. Hmmm. Zborul a fost doar o iluzie. Zabovesti un pic privind cerul, norii. Respiri adanc. Ceva te cheama sa pleci, poate nevoia de nou. O iei de la capat. Stanga, primavara, flori, dreapta, alergi, un necunoscut, iarna, viscol, stanga, speranta, o mana intinsa, un pom sadit de tine - creatia ta, contributia ta la univers. Dreapta, stanga… Deja ai experienta, parca prin unele locuri ai mai trecut… Oboseala te cuprinde cu fiecare secunda…stanga, dreapta, stanga, dreapta … iesire.
Cam asta e viata … o particica dintr-un infinit, un enorm labirint, in care fiecare colt iti rezerva supriza destinului. Fiecare alee poate sa fie capatul. La un moment dat vei ajunge si acolo! Dar cand? Cat mai tarziu. Pentru ca dincolo de labirint…

La vita e bella

Marti noapte am fost la instalarea luminilor in noul club unde vom presta - Becker Brau Live Music (sau Becker Brau Guitar Center) - Cristi(Becker) nu s-a hotarat inca la denumirea finala. Locatia este pe strada Turturele - unde era acum cativa ani discoteca Why Not (bine ca nu mai e …). De fapt, pe vremuri in acelasi local era Casa de Cultura a sectorului 3. Cristi(Becker) canta in tinerete acolo. Deci, cumva, Casa de Cultura s-a intors la destinatia initiala.
O sa fie cel mai mare club de live din Europa de Est. Spatiul este generos iar investitia in echipamente pe masura. Numai instalatia de sunet (DAS Audio) a costat vreo 40.000 Euro.

Ei bine, marti au venit luminile. Din pacate n-am avut aparatul la mine asa ca am facut poze cu telefonul in timpul probelor. Scuze pentru calitatea imaginilor.


In seara asta are loc inaugurarea clubului cu un concert Frank Gambale. Vine lumea buna… :-).Sper sa nu uit aparatul ca sa fac cateva poze. De saptamana viitoare (sper) o sa incepem concertele acolo.

Uitasem. Luni am filmat pentru o emisiune la B1TV … In pat cu …sau ceva de genul. Tema emisiunii: Armonia in relatii. N-am putut s-o refuz pe Cristina, realizatoarea, ca s-a tinut de capul meu vreo doua saptamani. Era in criza de invitati… Dar ce pana mea sa caut eu intr-o emisiune despre armonie in relatii? Armonie! Eu! Drept pentru care … i-am cam dat cu emisiunea-n cap.
Psihologul invitat mi-a placut. avea omu’ ceva in cap. Inainte sa inceapa emisiunea eu ma lamentam ca ce caut eu acolo ca eu sunt specialist in despartiri, nu in armonii. La care tipul: pai si despartirea are legatura cu armonia. Te desparti de cineva ca sa obtii ce? Armonie in viata! Corect!
Si uite-asa dispar intrebarile alea tampite ce te chinuie dupa o despartire: aoleo ce ma fac eu acum, chiar avea rost sa ma despart de ea? Pai da, trebuia! Pentru ca nu-mi era bine si din nevoia de mai bine am luat aceasta decizie.
Buni psihologii astia la casa omului. Hehe, imi aduc aminte scena din As good as it gets cand se duce tipul (Jack Nicholson) la psiholog, intra, tranteste usa si racneste: HEEEEEEELP! Foarte tare! :-))

Minciuna, pasiune, tradare, iubire, dezamagire, mangaieri, durere, flirt, amor, curva, sex, … DOAR SEX, PREA MULT SEX … ce “tare” sunt … ticalosie, vulnerabilitate, zambet, ipocrizie, ura, adevar, rusine, pesimism, joaca, perversitate, frustrare, frica, tristete, dezamagire, incredere in sine, singuratate.
asta e din seria “I know all the games you play because I played them too”…
Deh … I’ve loved … I’ve laughed and cried …

mi-e somn … Azi noapte am dormit 3 ore … si am visat urat …

Ea zambeste…zambetul acela perfid sub care se ascunde durerea…ce ticalosi suntem amandoi …o recunoaste numai unul insa … n-o s-o mai las sa-mi vada fatza asta… de ce zambetul nu se gaseste la alimentara?

Batranete…
astazi mailboxul meu a fost plin non-stop cu mailuri de la colegii de liceu … au trecut 10 ani … ne vedem pe 20 mai … cati ani … parca ieri eram in curtea umbroasa de pe 1 mai felicitandu-ne dupa un bac fierbinte si urandu-ne succes la facultate.
… colac peste pupaza mai vine si-o colega sa-mi spuna: mama, ce-ai albit! cool … ha? femeile …

Zambesc…
Iubirea mea din liceu are bebe…Seamana cu ma-sa…:-). Si i-am spus c-o sa se marite prima! :-)))))) Sa-i traiasca!

De ce am inceput cu minciuna???

Il las deschis … poate mai scriu ceva la noapte…