Blogu’ lui Laurentiu (ASHA)

Vineri 23.02

Plecati cu noaptea-n cap de la Tg Mures ne-am grabit spre Bucuresti nu de alta dar aveam cantare in Spice Club. Si cum instalatia de-acolo nu prea ne satisfacea ne-am hotaram sa mergem cu a noastra. Asta inseamna, incarcat, descarcat, montat. Adi si cu Cristache ne-au fost ca de obicei de ajutor.
Spice este, dupa parerea mea un club mai misto decat Coyote, poate undeva la nivelul Music Club, daca nu chiar peste. Binenteles insa, lipseste traditia pe care o are deja Music Club-ul.
Din punct de vedere al amplasamentului (pe Calea Victoriei si nu intr-un gang) cat si ca amenajare este cel mai ok insa. Spatiul larg, loc de dans, plasme pe pereti, barul spatios. A, si fara mirosuri de … diverse… Sunetul insa … mai bine sa nu discutam despre el … de-aia am preferat sa venim cu instalatia noastra.
Publicul a fost pe masura, destul de obisnuit din cate am vazut cu concertele live. S-au aprins imediat, cantau, dansau. Ciudat mi s-a parut scena foarte joasa, mult prea joasa - probabil asta fiind si explicatia pentru care ca anumiti clienti considerau ca pot sa urce pe scena in timpul cantarii sa ne spuna ce sa cantam… sau sa ne faca cinste cu bere. Ca atmosfera mi-am adus aminte de vremurile din Music Club. Sper sa ne mai intoarcem acolo.

Joi 22.02
Dupa cum ne-am promis, am plecat spre Tg Mures dimineata devreme ca sa apucam sa facem probe si apoi sa ne odihnim. Drumul a fost ok, am reusit sa evit radarele cu ajutorul noului meu detector. In afara de faptul ca bipaie si pe la benzinarii - si-a facut treaba … sper :-).
Am oprit si am mancat o ciorba de vacutza (nu extraordinara) in apropiere de Sighisoara. Pe la 13-14 cred, am ajuns in Targu Mures. Am stat la hotel President, undeva la iesirea spre Cluj. Hotelul - bestial, cred ca cel mai misto hotel in care am stat. 4 stele, dar 4 pe bune, camerele imense, as putea spune chiar risipa de spatiu si cam tot ce-ti doresti in camera, inclusiv plasma … coooool !!!
Evenimentul - o prezentare de produse a dealerului WV din localitate - Autotop - s-a intamplat tot in hotelul President, in restaurantul transformat in sala de evenimente. Binenteles ca sala era direct proportionala cu (virgula) camerele, o enormitate, cat o hala de la Republica. de altfel am inteles ca tot hotelul e facut peste sau in locul unei fabrici.
Am avut ceva probleme cu instalatia de sunet pentru ca … romanul tot roman… E prima oara dupa mult timp cand acceptam sa cantam pe alta instalatie decat a noastra (data viitoare facem noi barterul!!!) si desi specificasem clar in anexa contractului de ce avem nevoie, binenteles ca multe din chestiile pe care le cerusem, si nu de nebuni sau de fitzosi, nu prea existau… Cu un pic de galagie s-au rezolvat … o parte. Sincer, nu inteleg, cand ceri la o instalatie gate-uri pentru toba - daca nu ai, spui: domle, nu am. Si aducem noi. De fapt pana la urma aveau … niste Behringer-uri amarate … deci problema nu era de avut ci de “cum se folosesc chestiile astea?”. Foarte tare, frate! Binenteles ca probele de sunet le-am facut tot cu Mihai, domnul de la clape cu valente de inginer de sunet. sau ar fi trebuit sa spun domnul de la sunet cu valente de clapar? :-)))
In fine, pana la urma totul a fost ok, am reusit sa cantam, atmosfera destul de rece … oamenii venisera sa vada WV Touareg, Porsche nu stiu de care … Audi TT … neshte treburi. Noroc cu toata echipa Autotop - nota 10 pentru organizare, pentru primire, pentru dans, pentru … tot. Septimiu, Viorel - baieti de nota 10. Vio … sper ca ti-ai recuperat cravata. Dl Pavel, “the boss”, un om cu mare caracter… astept nota de plata … Sanda … scuze pt sacou … one more time :-).
A, iar pentru Vio, astept cu nerabdare momentul in care sa imi permit (financiar) sa te sun sa te intreb ce discount imi oferi pentru Touareg. Monstrul mi-a ramas in ganduri si-mi bantuie visele… :-).
Dupa o noapte cam scurta dar odihnitoare in patul maaaare cu asternuturi moi de la President, dis-de-morning am luat-o inapoi spre Bucuresti unde ne astepta alta cantare.

Astazi am fost intr-o alergatura continua intre un workshop intr-o sala in care erau 15 persoane si 30 de grade Celsius si birou… sefu … telefoane date in pauze sa stabilim cum plecam, nebunie, o mica cearta telefonica cu baietii ca altfel nu ne sta bine …
Pana la urma plecam la noapte la Targu Mures la o lansare WV. Cred ca am vb cu Septimiu, tipul de la marketing care se ocupa de organizare de 7-8 ori azi. Super de treaba omu’. Am rezolvat cazare, masa, tot.
Am facut si eu o treaba buna azi. Mi-am spalat mashina. Ca era intr-un mare fel …
Aaaa, si a trebuit sa mai dau o tura prin bloc la vecini sa iau semnaturi pentru firma - pentru sediu social. Poate de data asta e totul ok sa ne iasa si noua firma ASHA Media Events. La cat de schiopatat a inceput eu zic ca o sa ne mearga bine…
Gata, o baie fierbinte si la somn cateva ore ca dup-aia tre sa conduc. Ce misto, mi-am luat detector de radar. O gasca de bani, sper sa mi-i scot repede…:-). Il vad la noapte la treaba.

Am auzit piesa asta acum cateva saptamani prima oara in masina, pe Guerilla. Baietii garantau ca o sa fie un hit. Initial n-am gasit un videoclip pe youtube, era doar o filmare de la o cantare. Intre timp a devenit hit, are clip, in fiecare dimineata ma trezesc pe VH1 cu ea, deci baietii de la Guerilla au avut dreptate… Good work, guys.

Piesa este geniala … poate si prin prisma faptului ca are un parfum de “Queen” in ea. Ca linie melodica,interpretare si chiar ca voce … exact la Freddie te duce cu gandul…
Astept cu nerabdare sa vad daca si confirma acest Mika… sau e doar un produs de un album si gata.

Am revazut aseara intr-un moment de plictiseala acest film care la prima vizionare nu m-a “rascolit” intr-un mod iremediabil. N-as putea spune nici acum, la a doua vizionare lucrul acesta. Si totusi, aseara am adormit cu niste intrebari ce mi-au cutreierat visele si mi-au ramas intiparite pana in zori. Poate ca prima data nu eram in starea necesara sa produca ce-a produs acum, poate nu aveam fondul necesar sau poate ca atunci nu mi-am dat dreptul sa gandesc atat de departe, sa analizez conflictul, sa caut substanta … Poate a fost vorba de reprimare… de negare …

Impresionanta poveste. Impresionanta drama traita de Luis, omul care parea ca detine controlul asupra vietii si a sentimentelor lui. Totul era asezat pana ce … apare ispita… intr-o femeie ce il uimeste prin pasiunea, erotismul si jocurile ei periculoase de-a dragostea. O femeie ce ajunge chiar ea sa se trezeasca intre doua lumi, intr-o lume din care vine si care incearca cu putere sa o pastreze acolo si o lume ce-i ofera exact ceea ce-si doreste: pasiune, nebunie, sex si in plus … iubire.

De mentionat ca rolurile nu sunt neaparat femeie-ispita, barbat-ispitit. Desi filmul asta pare sa sugereze, pare sa urmeze un pattern bine stabilit: Adam, Eva si sarpele. Se poate la fel de bine sa fie invers. Si la fel de bine pe parcursul vietii poti sa treci prin ambele roluri, sa fii atat ispita, cat si ispitit. La fel de bine cum poti fi si in rolul mefistofelic al lui Billy ce ispiteste, controleaza, stapaneste si … moare…

Sa revenim la Luis. Cati ar fi oare in stare sa-si accepte jumatatea asa cum este, cati pot sa accepte atata pasiune, erotism, nebunie si dragoste? Cati ar putea sa renunte la stabilitatea pe care o aveau, la linistea aceea plictisitoare si sa intre in nebunia jocului de pocker si al trisorilor ce traiesc pentru ziua de azi si pentru adrenalina de moment?

Si daca acest lucru se intampla, daca el este tarat intr-o lume noua, o va accepta? Va putea sa iubeasca? Va merge pana la capat? Va putea sa demonstreze ca o iubeste si ca are nevoie de ea?

Dar ea? Va putea sa accepte o iubire ce i se inchina la picioare? Ea, venita dintr-o lume in care are parte de nebunie, erotism, adrenalina dar si multa minciuna si interese meschine, va putea sa accepte in locul minciunii - iubirea? Sau pentru asta trebuie ca el sa ajunga in pragul nebuniei in care, in sfarsit, intelege ca o iubeste exact pentru ceea ce este si nu pentru rolul pe care venise sa-l joace: “Whore! Liar! Thief! Don’t you see? Don’t you see that I cannot breath without you? I cannot live without you? Don’t you see that? Don’t you see how much I love you?”.

Si cati oameni ar putea sa faca asta? Cati ar putea sa mearga pana la capat? Cati ar fi dispusi sa piarda tot, sa se lase calcati in picioare, loviti, umiliti pentru ca celalalt sa inteleaga adevarul? Cati ar putea sa lase deoparte orgoliul, onoarea sau averea pentru o iubire? Putini. Cati vor putea sa accepte ca sunt inselati, tradati, mintiti, adusi intr-o stare de nebunie totala si totusi … sa iubeasca, sa traiasca si sa se hraneasca dintr-o astfel de iubire. Cati ar fi in stare sa soarba cafea cu soricioaica pentru a demonstra iubirea …sau pentru a muri? Si chiar este nevoie de asta?

Finalul … este unul hollywodian, spre fericirea spectatorilor obisnuiti ca Bruce Willis sa nu moara. El otravit, ea condamnata la moarte si totusi … izbutesc sa traiasca, dragostea invinge. Binele triumfa. Dar care bine? Al lor … pentru ca finalul ii regaseste impreuna, trisand in acelasi joc de pocker care i-a unit.

Frumos … dar doar in film …

Din pacate probabil ca rar se intampla in viata, poate doar o data, sau poate niciodata … Rar reusesti sa accepti un om asa cum este sau sa primesti iubire in loc de minciuna.

Si totusi, viata este frumoasa tocmai prin ispitele pe care ti le scoate in cale si prin cele pe care le pui la cale. Fara ele, totul ar fi fad … si toti am fi niste Luisi intr-o stabilitate relativa, crezand ca absolutul, perfectul, inseamna casa, avere, siguranta zilei de maine si … atat.

Dar asta o spune un om caruia ii place jocul de pocker si adrenalina. Poate prea putin pentru el … si poate prea mult pentru cei din jur.

Mi-am asumat aceasta adresa blog.trupaasha.ro desi probabil ca o sa ma trezesc cu obiectii din partea colegilor de trupa. Dar, in momentul in care o sa se hotarasca sa-si faca si ei blog, o eliberez! Promit!
Adresa blog.trupaasha.ro va deveni o pagina ce va contine doar link-urile catre blogurile fiecaruia in parte. Pana atunci insa, o sa o folosesc eu. Si prin asta o sa le aduc si lor cititori in cazul in care … desi nu cred.
De fapt, va provoc dragi colegi. Faceti-va blog! Scrieti despre chitari, clape, moving-head-uri, masini vechi, femei.
Sa va vad!

M-am hotarat sa-mi fac blog!
De ce? Pentru ca asha se poarta! Si pentru ca simteam nevoia. Pentru ca poate asha o sa reusesc sa-mi astern gandurile pe o foaie de … net :-).
S-ar putea sa ma plictisesc repede asha cum ma plictisesc de multe lucruri in viata. Sau poate de data asta ma va tine. Asta numai timpul va decide. Hahaha. Ce stereotip.
In fine …